2. Mari teorii etice din istoria filosofiei asupra scopului şi motivaţiei pentru cultivarea virtuţilor, în contrast cu viziunea mai lumească a filosofilor antici.
Implementarea eticii virtuţii în etica academică implică
promovarea şi cultivarea unor trăsături de caracter pozitive care să ghideze comportamentul membrilor comunităţii academice.
Această abordare se concentrează pe dezvoltarea unui caracter moral virtuos, care influenţează deciziile şi acţiunile într-un mod benefic pentru întreaga comunitate academică. Astfel, cadrele didactice şi conducerea academică ar trebui să servească drept modele -de integritate, demonstrând angajamentul faţă de principiile etice în activitatea lor zilnică. Alte implementări ale eticii virtuţii în mediul academic pot fi:
Stimularea dorinţei individuale de a atinge excelenţa în cercetare, predare şi învăţare, nu doar pentru succesul personal, ci şi pentru contribuţia la binele comun; Instituirea unor sisteme de recunoaştere şi recompensare care să valorizeze manifestările de virtute academică, cum ar fi perseverenţa, creativitatea şi cooperarea;
Încurajarea studenţilor şi a cadrelor didactice să valorizeze onestitatea în toate aspectele activităţii academice, inclusiv în scrierea lucrărilor, cercetare şi examene.
2.2. DeontologismuI 20
Etica deontologică a lui Immanuel Kant reprezintă o piatră de temelie în filosofia morală, oferind o abordare radicală
20 Termenul „deontologie" derivă din grecescul „deon" (8fov), care înseamnă
„ceea ce trebuie racut" sau „datorie". Astfel, etica deontologică se referă la acea ramură a eticii care pune accent pe obligaţiile sau datoriile morale ca fiind fundamentale în evaluarea corectitudinii acţiunilor.
29
