2. Mari teorii etice din istoria filosofieivirtuţilor, a caracterului şi a bunătăţii vieţii umane, în opoziţiecu accentul pus pe reguli şi obligaţii. În acelaşi sens vine şipoziţia lui Alasdair Maclntyre (n. 1 929) care argumentează că
modernitatea a eşuat în a susţine un cadru moral coerent, ducândla ceea ce el numeşte „epoca emotivismului", unde judecăţilemorale sunt văzute ca expresii subiective ale preferinţelorindividuale, lipsite de o bază obiectivă 18. El susţine revenirea lao concepţie aristotelică a eticii, unde binele şi virtuţile suntînţelese în contextul unei comunităţi şi al practicilor sociale19•
Astfel înţelegerea şi judecata morală nu pot fi separate decontextul comunitar şi tradiţional.
Etica virtuţii în creştinism reprezintă o ramură
importantă a gândirii morale creştine, care, în timp ce îşi arerădăcinile în tradiţia filosofică greco-romană, este profundremodelată şi recontextualizată în lumina Revelaţiei şiînvăţăturilor lui Iisus Hristos. În timp ce etica virtuţii filosofice,exemplificată de gândirea lui Aristotel, se concentrează peatingerea eudaimoniei sau a unei vieţi împlinite prin cultivareavirtuţilor, etica virtuţii în creştinism extinde această viziune,punând un accent deosebit pe iubire, smerenie şi ascultare faţă
de voinţa lui Dumnezeu.
Atât etica virtuţii filosofice, cât şi cea creştină recunoscimportanţa virtuţilor în dezvoltarea caracterului moral şi înconducerea unei vieţi bune. Ambele tradiţii promovează
dezvoltarea unui caracter virtuos ca fiind esenţială pentru binele 1 8 Alasdair Maclntyre, Tratat de morală. După virtute, Traducere din engleză
de Catrinei Pleşu, Cuvânt înainte de Aurelian Crăiuţu, Editura Humanitas, Bucureşti, 1998, p. 40.
1 9 Ibidem, p. 226.
27
