— Vrea ca eu însămi să dispar, reluă Ursula, să nu mai tun nimic de-a face cu propria mea fiinţă... ţpMf Atunci de ce nu se căsătoreşte cu o odaliscă76? spuse 11 <h mione, cu vocea ei blândă, cântată, dacă asta e ceea ce-şi doreşte Chipul ei prelung arăta demonic şi amuzat.

Da, spuse Ursula, vag.

La urma urmelor, lucrul obositor este că nu voia o odalisi I sau o sclavă.

Hermione ar fi fost sclava lui — căci exista în ei dorinţa oribilă de a se pleca în faţa unui bărbat, a unui bărbut care o venera şi o recunoştea drept fiinţa supremă. El nu-şi dorei o odaliscă. Voia ca o femeie să ia ceva de la el şi să

renunţe la fiinţa ei într-atât încât să ia şi ultimele adevăruri, ultimele faptiJ

ultimele experienţe fizice, materiale şi de nesuportat.

76Sclavă sau concubină, mai ales în seraiul sultanului turc.

Iar dacă făcea asta, oare el ar fi încântat? Ar fi în stare să îi fi( recunoscător până la capăt, sau se va folosi de ea ca de un instrin ment, o va folosi pentru propria sa satisfacţie personală şi nu o va băga pe ea în seamă? Asta făcuseră

ceilalţi bărbaţi. Voiseră să aibl parte de propriul lor spectacol, nu voiau să o bage în seamă şl transformară tot ceea ce reprezenta ea în nimic. Tot aşa cum Hermione îşi trăda acum natura ei feminină. Hermione era ca un bărbat şi credea numai în ceea ce credeau bărbaţii. îşi trăda latura feminină; Iar Birkin oare ar recunoaşte-o sau ar respinge-o?

Da, spuse Hermione, pe când amândouă se trezeau din propria lor visare. Ar fi o greşeală, cred că ar fi o greşeală.

—Să mă căsătoresc cu el? întrebă Ursula.

— Da, spuse Hermione, încet. Cred că ai nevoie de un bărbaţi Cu principii stricte şi cu o voinţă puternică. Hermione întinsa mâna şi strânse pumnul eu o intensitate plină de înflăcărare.! Ţi-ar trebui un bărbat asemenea eroilor din vechime;., să-l spri«J jini când se duce la bătălie, ai nevoie să-i vezi puterea şi să-i auzi I strigătul... ai nevoie de un bărbat care e puternic din punct de vedere fizic şi e viril, nu de un bărbat sensibil.

Urmă o pauză, de parcă Pythia grăise din oracol şi acum era | rândul femeii să continue, pe o voce obosită de atâta înflăcărare»

'■— Şi-ţi dai seama, Rupert nu e aşa, pur şi simplu nu e. Are o sănătate şi un trup şubrede şi are nevoie de multă, foarte multă tnKrijire. Apoi mai e şi atât de schimbător şi de nesigur pe el, aşa că

■ nevoie de foarte multă răbdare şi înţelegere ca să-l ajuţi. Şi nu lirrd că ai răbdare. Ar trebui să fii pregătită să treci prin multe încercări teribile. Nu-ţi pot spune prin câte suferinţe trebuie să treci t u să-l faci fericit. Duce o viaţă

spirituală intensă... uneori, chiar tir -a dreptul minunată. Şi apoi urmează

reacţiile. Nici nu pot să-ţi spun prin ce-am trecut cu el. Am fost împreună

atât de mult timp, că îl cunosc cu adevărat, ştiu foarte bine cum e; şi simt că

trebuie sn ţi spun. Cred că ar fi pur şi simplu dezastruos pentru dumneata H

te măriţi cu el — pentru dumneata chiar mai mult decât pentru el, Hermione se cufundă într-o visare amară. E atât de nesigur şi nestatornic, oboseşte şi apoi reacţionează. Nici nu pot să-ţi spun ce fel de reacţii are. Nu pot să-ţi spun cât e de chinuitor. Ceea ce iubeşte şi susţine cu tărie într-o zi, puţin mai târziu îi provoacă o furie distrugătoare. Nu e niciodată statornic, are întotdeauna reacţiile astea îngrozitoare, teribile. întotdeauna trece cu rapiditate de 1:1 bine la rău şi invers. Şi nimic nu e mai distrugător, nimic...

V — Da, spuse Ursula, umilă, trebuie că ai suferit.

•O lumină nepământeană ilumină chipul Hermionei. îşi strânse pumnul ca o persoană posedată.

— Şi trebuie să fii dispusă să suferi, să-ţi doreşti să suferi pentru el în fiecare clipă şi minut, dacă ai de gând să-l ajuţi în măsura în care el se dedică

într-adevăr vreunui lucru cât de cât.

| — Dar nu vreau să sufăr ceas de ceas şi zi de zi, spuse Ursula. Nu vreau, mi-ar fi ruşine. Cred că e degradant să nu fii fericit.

Hermione se opri şi o privi îndelung.

■ — Da, aşa crezi? spuse ea în cele din urmă.

1 Şi această afirmaţie i se păru o dovadă a distanţei uriaşe dintre ele două.

Căci pentru Hermione suferinţa era cea dintâi realitate,

fie ce-o fi. Totuşi, şi ea credea în fericire. fcim-i îndrăgostite 363

— Da, spuse ea, ar trebui

să fim fericiţi. Dar asta

era o chestiune de

voinţă.

I — Da, spuse Hermione, acum indiferentă. Simt numai c-ar fi dezastruos, dezastruos — cel puţin, să te măriţi în grabă. Nu puteţi fi împreună fără să

fiţi căsătoriţi? Nu puteţi pleca undeVB să locuiţi împreună fără să fiţi căsătoriţi? Convingerea mea fermă e că ar fi fatal să vă căsătoriţi. Cred că în cazul dumitale ar fi mii rău decât pentru el — şi aici mă gândesc la sănătatea lui.

—Desigur, spuse Ursula, nu-mi pasă de căsătorie, nu ■ foarte importantă

pentru mine, el e cel care şiTo doreşte.

—

Asta e ideea lui de moment, spuse Hermione, cu acea hoa tărâre

obositoare şi un fel de convingere infailibilă de genul fl

jeunesse savait13^.

I

Urmă o pauză, apoi Ursula izbucni pe un

ton provocator, ] nesigur:,-^^H —

Crezi că nu sunt decât o prezenţă fizică,

nu?

— Nu, chiar nu cred asta, spuse Hermione. Nu, zău că nul j Dar cred că

eşti plină de viaţă şi tânără, nu se pune problema vârstei, sau chiar a experienţei, e aproape o chestiune de rasiil Rupert e de rasă veche, provine dintr-o generaţie bătrână, iar mie 1 dumneata îmi pari atât de tânără, provii dintr-o rasă tânăra, ] lipsită de experienţă.

—i Da? întrebă Ursula. Dar, pe de o parte, mi