amintiri, apoi adăugă *‘i atât de ani malic? Atât de
primitivi, ei amândoi! Atât de degradaţi... Tresări,
Dar la urma urmelor, de ce nu? Jubila în acelaşi timp.
De ce să nu fie animalici şi să treacă prin toată gama
experienţelor? Se bucurii la acest gând. Şi ea era
animalică. Ce bine era să se simtă cu adf vărăt
ruşinată! Nu va mai exista vreun lucru ruşinos pe care
să nu I fi experimentat, lotuşi era mândră, era ea
însăşi. De ce huli Ar ll liberă atunci când ar
cunoaşte totul şi nici un fel de lucruri obscure şi
ruşinoase nu i-ar fi interzise.
Gudrun, care îl urmărise pe Gerald în sala de dans,
gândi
brusc: „Ar putea să aibă toate femeile din 495 D.H. Lauin-item l u m e e s t e ffît firea lui. E absurd să spui că e monogam —
e în mod firesc înclinSt: spre promiscuitate. Asta e
firea lui.” <
Acest gând îi trecu Involuntar pin minte. Cumva o
şodfl Se
simţea ca şi cum ar fi văzut un nou Merie! Mene! 127128 scris pe perete, j Dar cu toate astea era purul adevăr. O voce
păru să i le rostească atât de clar încât O clipă fu
tentată să creadă în inspiraţie. '
— E chiar adevărat, îşi spuse din nou în sinea ei.
Ştia foarte bine că tot timpul crezuse în acest
lucrU, îl ştia implicit. Dar trebuia să-I ascundă —
aproape chiar şi faţă dej ea însăşi. Trebuia să-l
păstreze în întregime secret. Nu trebuia să ştie decât
ea şi să-l recunoască cu greutate până şi faţă de
sirienii Şi astfel luă naştere o hotărâre profundă de
a-1 înfrunta. Unul dintre ei trebuia să triumfe asupra
celuilalt. Care va fi acela? Sufletul ei se oţeli.
Aproape că râdea în sinea ei de încrederea pe care o
avea. Asta deşteptă în ea o anumită milă profundă, pe
juniăfate dispreţuitoare şi o duioşie faţă de el; era
atât de nemiloasă.
Toată lumea se retrase devreme. Profesorul şi Loerke
se instalară într-un salonaş ca să bea ceva. Amândoi
se uitară după Gudrun care urca pe palierul de sus al
scărilor.
— Ein schones Frauenzimmer!129, spuse profesorul.
— Ja, afirmă Loerke scurt.
Gerald urcă cu paşii lui ciudaţi, lungi, ca de lup, până în dormitor, se duse la fereastră, se aplecă şi se uită afară, apoi se ridică din nou şi se întoarse către Gudrun cu ochii sclipind de un zâmbet nedescifrat. Ei i se păru foarte înalt şi-i văzu strălucirea sprâncenelor alburii ce se îmbinau deasupra nasului.
127 Regele Belshazzar al Babilonului vede o mână scriind pe un zidi următoarele cuvinte: „MliNE, MENE, TEKEL, UPHARSIN”
(numalj rat, numărat, cântărit şi împărţit), cuvinte interpretate de Daniel ca o prezicere a căderii regelui (Daniel, 128 :25).
129Frumoasă femeie! (germ.).
— Cum îţi place? întrebă el.
Părea că râde în sinea lui, fără să-şi dea seama. Ea-1 privi. Pentru ea el era un adevărat fenomen şi nu o fiinţă umană, ci un fel de creatură lacomă.
— îmi place tare mult, răspunse ea.
— De cine ţi-a plăcut cel mai mult? o întrebă el, stând lângă ea înalt şi strălucitor, cu părul lui lucios şi aspru pieptănat în sus. — De cine mi-a plăcut cel mai mult? repetă ea, dorind să-i răspundă la întrebare şi părându-i-se dificil să se adune. Păi, nu ştiu, nu-i cunosc suficient de bine încă ca să
mă pot pronunţa. Ţie cine îţi place cel mai mult?
— A, mie nu-mi pasă, nu-mi place şi nici nu-mi displace vreunul. Pentru mine n-are importanţă. Voiam să ştiu părerea ta.
