unul. Inima încetase să-i bată, părea că emană o tăcere în jurul lui, o uitare totală.
I Acum era în cameră. Cel care dormea continua să respire ' uşor. Era foarte întuneric. Dibui drumul cu mâinile şi picioarele şi înaintă puţin câte puţin. Atinse patul şi-l putea auzi pe cel care dormea. Veni mai
aproape, aplecându-se ca şi cum ochii lui ar descoperi ceea ce se afla acolo. Şi apoi, foarte aproape de faţa lui, văzu cu spaimă capul rotund şi negru al unui băiat. îşi reveni, se întoarse, văzu uşa şi o slabă rază de lumină care se distingea la distanţă. Se retrase rapid, trase uşa, dar fără
să o
închidă şi o luă repede de-a lungul coridorului. La capătul scărilor avu o ezitare. Mai avea timp să o ia la fugă.
Dar asta era de neconceput. îşi va duce dorinţa până Ia capăt. Trecu pe lângă uşa dormitorului părinţilor ca o umbră şi începu să urce al dojlea rând de trepte. Scârţâiră sub greutatea lui, fapt care era exasperant. Vai, ce dezastru ar fi dacă uşa de Ia camera mamei s-ar deschide chiar sub el şi l-ar vedea! Asta s-ar întâmpla dacă s-ar ajunge la aşa ceva! încă îşi mai păstra stăpânirea de sine.
Nu urcase toate treptele când auzi un zgomot rapid de paşi dedesubt, uşa de la intrare fu închisă şi încuiată, şi < auzi vocea Ursulei, iar apoi pe tatăl ei exclamând ceva somnoros. Gerald se grăbi să ajungă pe palierul de sus.
O uşă era întredeschisă, iar camera goală. Dibuind drumul înainte cu degetele, mergând rapid ca un orb, neliniştit de teamă că Ursula ar putea urca la etaj, găsi o altă uşă. Acolo, cu simţurile sale supranatural de fine şi alerte, ascultă. Auzi pe cineva mişcându-se în pat. Asta trebuia să fie ea.
încet, precum o persoană care are un
singur simţ, cel tactil, răsuci mânerul: Se
auzi un clic. Gerald rămase nemişcat.
Cear^i furile foşniră, iar inima Iui se oprise. Apoi din nou răsuci mânerul şi foarte uşor împinse uşa. Se auzi un
zgomot de parcă s-ar II dezlipit ceva.
— Ursula? se auzi vocea lui Gudrun speriată.
Gerald deschise repede uşa şi o închise în urma lui, I
Tu eşti, Ursula? întrebă Gudrun înfricoşată.
Oauzi cum se aşază în capul oaselor în pat. Intr-o clipă ave* să strige.
-— Nu, eu sunt, spuse el, pipăind drumul până la ea. Ei lsund Gerald.
Eâ râmase nemişcată în pat, ptir şi simplui , viei îndrăgostite
43.1
uluită. Eri prea uimită, prea suprinsă chiar ca să se teamă.
— Gerald? se auzi vocea ei ca un ecou, extrem de uimită,*
Gerald găsise drumul până la pat, iar mâna să întinsă îi atinse
orbeşte sânul cald. Ea se trase înapoi.
— Stai să fac lumină, spuse ea, sărind din pat.
Gerald stătea perfect nemişcat. O auzi cum aprinde chibritul, auzi mişcarea degetelor ei. Apoi o văzu la lumina
chibritului pe1 care îl apropia de lumânare.
Lumina se mări în cameră, apoi se micşoră până ajunse o undă palidă, pe măsură ce flăcări se cufunda în lumânare, înainte să sporească din nou.
Ea-1 privi aşa cum stătea de cealaltă
parte a patului. Şapca îi era trasă în jos pe ochi, iar haina neagră era încheiată în
nasturi până la bărbie. Chipul lui era ciudat şi strălucitor. Era o prezenţă
inevitabilă
precum cea a unei fiinţe supranaturale.
Când îl văzuse îşi dădu seama. Ştia că era D.H. Lawrj^M vorba de o fatalitate pe care ea trebuia să o accepte. Totuşi trebuia să-l provoace.
— Cum ai urcat până aici? îl întrebă ea.
— Am urcat pe scări, uşa era deşchisă.
Ea-1 privi.
— N-ram închis nici uşa asta, spus© el.
Ea traversă repede camera, închise uşor uşa şi o încuie. ApoiJ se întoarse.
l Era minunată, eu ochii surprinşi şi obrajii îmbujoraţi, cu părul destul de scurt şi des, lăsat pe spate, iar cămaşa de noapte, lungă, frumoasă şi albă, cădea până în pământ.
