pejjjveci, cântat cu o voce masculină, nepăsătoaţe şi

ironică. Işbpuseae amprenta asupra unuia dintre

momentele importante ale vieţii ei, chinul suprem al

nervilor ei satisfăcuţi. Se afla acolo., fixat în

eternitate.

Ziua se anunţa frumoasă şi senină. Adia o boare de

vânt peste vârfurile munţilor, pătrunzătoare, ca lama

unei săbii când te atingea, ducând cu ea un praf fin de

zăpadă. Gerald ieşi afarăj cu faţa frumoasă şi

indiferentă a unui om care se simte împlinit. Gudrun şi

el formau 6 unitate perfectă, statică în dimineaţa

aceasta, dar nevăzută şi ;neştiută. Se suiră într-o

săniuţă, lăsându-i în urmă pe Ursula şi Birkin.

, Gudrun era îmbrăcată în stacojiu şi bleumarin — un

jerseu şi ocăciulă stacojie, cu o fustă şi ciorapi

bleumarin. Păşea vâgelâ peste întinderea albă de

zăpadă, iar Gerald era lângă ea, îmbrăcat în alb şi

gri, trăgând sania după el. Deveniră din ce în ce mai

mici în timp ce urcau panta abruptă.

Gudrun avea senzaţia că se contopeşte cu albul zăpezii

|| că devine un cristal pur, lipsit de orice gând. Când

ajunse în vârful! pârtiei, în bătaia vântului, se uită

în jur şi văzu un pisc. şi apoi altul în spatele

acestuia, pereţi de. stâncă şi de zăpadă de o culoare

albăstruie, prelungindu-se până la cer. Iar asta i se

păru

0 grădină cu piscurile asemănătoare unor flori pure, în timp ce inima ei le culegea. în conştiinţa ei nu mai rămânea loc pentru Gerald.

Se agăţă de el în timp ce coborau cu viteză panta abruptă. Se simţea de parcă simţurile i-ar fi fost ascuţite pe o tocilă fină care era la fel de pătrunzătoare ca o flacără. Zăpada sărea de ambele părţi ca scânteile dintro lamă ascuţită, iar albeaţa din jur dispărea din ce în ce mai repede şi pârtia albă se avânta spre ea ca o flacără pură, în timp ce ea se dezintegra ca un globuleţ topit, jucăuş, zburând prin albul intens. Apoi cotiră la poalele pantei când sania se clătină, încetinindu-şi viteza şi se treziră

aterizând în zăpadă.

Se opriră. Dar când Gudrun se ridică în picioare nu era în stare să-şi menţină echilibrul. Scoase un ţipăt ciudat, se întoarse şi se agăţă de el, cufundându-şi faţa în pieptul lui, leşinând. Fu cuprinsă de o uitare completă în timp ce stătu câteva momente lipită de el.

Ce s-a întâmplat? zicea el. A fost prea mult pentru tine?

Dar ea nu auzi nimic.

Când îşi reveni, se ridică în picioare şi privi în jur uimită. Chipul ei era alb, iar ochii strălucitori şi dilataţi.

— Ce s-a întâmplat? repetă el. Nu te simţi bine?

Ea îl privi cu ochii strălucitori care păreau să fi suferit o transformare şi râse cu o veselie teribilă. jjfemei îndrăgostite

513

—r- Nu, strigă ea, cu o bucurie triumfătoare. A fost momentul suprem al vieţii mele.

Şi îl privi râzând în stilul ei strălucitor şi vanitos, ca cineva care e posedat.

O lamă ascuţită păru să-i pătrundă în inimă lui Gerald, dar nu-i păsa sau nu băgă de seamă.

Urcară din nou panta şi coborâră zburând prin flacăra albă, splendid, minunat. Gudrun râdea îmbujorată, pudrată cu cristale de zăpadă, în timp ce Gerald conducea perfect. Simţea că e în stare să conducă sania cu mare precizie, aproape că era în stare să o facă, să străpungă aerul şi să pătrundă

până în inima cerului.

1se păru că sania care zbura era însăşi forţa lui şi nu trebuia decât

să-şi mişte braţele, mişcarea era a lui proprie. Cercetară pârtiile mari pentru a găsi o altă pistă. Gerald credea că trebuie; să mul fie alta, mai bună decât ce descoperiseră. Şi găsi ceea ce-şi doreii; o pantă perfectă, lungă, teribil de abruptă, trecând pe lângă ban unei scânci şi ajungând între copacii de la poale. Era periculos, ştia. Dar mai ştia că ar putea conduce sania printre degetelo mâinii sale.

Primele' Mie trecură într-un extaz de mişcare: mers cu sania, schi, patinaj, mişcându-se cu o viteză intensă şi într-o mare albă de lumitiă care depăşea viaţa însăşi şi purta sufletele omeneşti dincolo, într-o lume abstractă, inumană a vitezei, a greutăţii şi a zăpezii veşnice şi îngheţate.

Ochii lui Gerald devenită duri şi ciudaţi şi în timp ce trecea pe schiuri semăna mai degrabă cu o apariţie plină de putere,; profetică, decât cu un om, iar muşchii săi elastici urmau o traiectorie perfectă, lină, în timp ce trupul înainta într-un zbor pur, nepăsătorifimpefional, gonind cu viteză

maximă de-a lungul unei linii perfecte de forţă.

Din fericirei’%tf-oI zi* ninse şi tîebuiră să* stea cu toţii în cabană, altminteri, aşa cum spunea Birkin, şi-ar pierde toţi minţile, ar începe să

scoată strigăte şi urlete ca o specie ciudată, necunoscută, de oameni ai zăpezilor.

In după-amiaza acelei zile Ursula stătu în sala de reuniuni, discutând cu Loerke. Acesta păruse nefericit în ultima vreme. Era plin de viaţă şi de un umor răutăcios,- ca de obicei.

Dar Ursula crezuse că era posomorât dintr-un anume motiv, Nici partenerul său, tânărul masiv, blond şi chipeş nu era prea bine dispus, învârtindu-se primprejur de parcă nu-şi găsea locul sau era ţinut într-un fel de supunere, împotriva căreia se revolta;