Gerald- străbătu rapid întunericul nedesluşit de,
venirea zpriloi. Nu se întâlni cu nimeni. Mintea sa era
minunat de calnfBşjl netulburată, ca un iaz liniştit,
iar trupul său era împlinit, cald ei îmbogăţit. Merse
repede până la Shortlands, cu o împăcare :de sine plină
de recunoştinţă.' CAPITOLUL XXV
■i CĂSĂTORIE SAU NU
■ FAMILIA BRANGWEN URMA să se mute din Beldover. Aciuia
era necesar ca t.atăl să locuiască în oraş. _\n
Birkin obţinuse o dispensă de, n o . ^ j U i ^ lucrurile de pe
o ?i pe
alta. Refuza să stabilească o dată fqcă, încă r lila.
Preavizul de o lună, după care urma să plece din şcoala rk'inentară, împlinise trei săptămâni. Crăciunul se apropia. I Gerald aştepta căsătoria lui Birkin cu Ursula. Pentru el era un lucru crucial.
| — Ce-ar fi dacă am face două lucruri în- paralel? îi spuse el lui Birkin întro zi.
I — Şi care ar fi al doilea? întrebă Birkin. t — Gudrun şi eu, spuse Gerald cu o sclipire vicleană în ochi. i Birkin îl privi fix câteva momente, de parcă ar fi fost cumva «urprins. j — Vorbeşti serios sau glumeşti?
întrebă el.
■ — O, vorbesc serios. Să fac aşa? Gudrun şi cu mine să facem Itcelaşi lucru ca şi voi?
I — Te rog, chiar insist, spuse Birkin. Nu ştiam că aţi ajuns până acolo.
, — Cum adică? întrebă Gerald, privindu-1 pe celălalt bărbat gi râzând. A, da, am trecut prin toate etapele, t — Mai rămâne să puneţi lucrurile pe o bază socială solidă şi să atingeţi un scop moral înalt, spuse Birkin.
[ — Ceva de genul acesta: în lungime, lăţime şi înălţime, răspunse Gerald zâmbind.
I — O, bine, spuse Birkin, e un pas important pe care-1 faci, aş zice eu.
Gerald îl privi îndeaproape.
—De ce nu te bucuri? întrebă el. Credeam că te dai în vânt după căsătorie.
Birkin ridică din umeri.
— Ai putea la fel de bine să te dai în vânt după nasuri. Sunt tot felul de nasuri, frumoase sau mai puţin frumoase...
Gerald râse.
—Şi tot felul de căsătorii, tot aşa, frumoase sau mai puţin? întrebă el.
— Aşa-i.
— Şi crezi că dacă mă însor, are să fie o căsătorie eşuată? întrebă Gerald iscoditor, cu capul înclinat uşor într-o parte.
Birkin râse repezit.
—^ De unde să ştiu eu eum va fi? spuse el. Nu mă asedia iu propriile mele arme.
Gerald medită câteva clipe.
'— Dar aş vrea să ştiu ce părere ai mai precis, spuse ehfH
— Despre căsătoria ta său despre căsătorii? De ce te-ap int#*1 resa părerea mea? Eu nu am păreri. Nu mă interesează căsătoriili» legale deloc. E vorba de o simplă chestiune de convenienţă.^ Totuşi Gerald îl urmărea îndeaproape.
— Cred că e vorba de mult mai mult, spuse el serios. Oricfil de mult îţi displace acestă etică a căsătoriei, totuşi, în caz&l particular al unui individ, căsătoria este ceva esenţial şi definitiv, I
Vrei să spui că e ceva definitiv când te
duci lâ starea civil ft cu o femeie? — Dacă
te întorci cu ea, da, aşa cred, spuse Gerald. E
cumva irevocabil. — Da, sunt de afcord,
spuse Birkin.
