— Ba da, la fel. Urăsc prezentul — dar nu vreau ca trecutul să-i ia locul —
nu vreau acel scaun vechi.
O clipă el fu chiar furios. Apoi se uită la cerul care strălucea dincolo de turnul de la băile publice şi păru să-şi revină. Râse.B
— In regulă, zise el, atunci hai să nu mai avem de-a face cu el. Şi eu sunt sătul de toate astea. In orice caz, nu poţi să trăieşt i pe scheletul frumuseţii trecute.
— Nu poţi, exclamă ea. Nu îmi doresc lucruri vechi.
— Adevărul este că nu ne dorim nici un fel de lucrurlt răspunse el. Gândul unei case mobilate care să-mi aparţină mâ îngrozeşte.
Această afirmaţie o făcu să tresară
puţin. Apoi răspunse: 1 — Şi pe
mine. Dar trebuie să locuieşti
undeva.
— Nu undeva — oriunde, spuse el. Ar trebui să locuim oriunde, să nu avem un loc anume. Nu-mi doresc o adresă exactă. De îndată ce faci rost de o cameră şi e completă vrei să fugi de ea. Acum că sunt gata camerele
mele de la moară, aş vrea, să le ştiu pe fundul mării. E o îngrozitoare tiranie reprezentativă pentru un mediu determinat, unde fiecare piesă de mobilier este ca o tablă a legii.
Ursula se agăţă de braţul lui în timp ce ieşeau din piaţă.
— Dar ce o să facem? întrebă ea. Trebuie să trăim cumva. Iar eu chiar am nevoie de lucruri frumoase împrejurul meu. îmi doresc un fel de grandoare naturală chiar, de splendoare.
— .N-ai să afli asta niciodată în case sau mobilă — sau nici chiar în îmbrăcăminte. Casele, mobila şi hainele fac toate parte dintro lume veche, primitivă, dintr-o societate omenească detestabilă. Şi dacă ai o casă în stil Tudor şi mobilă veche, frumoasă, este vorba doar de trecutul perpetuat asupra ta. Iar dacă ai o casă modernă, desăvârşită, făcută de Poiret 91 , înseamnă altceva care se perpetuează asupra ta. Totul e îngrozitor. Nu e vorba decât de bunuri, de posesiune care te apasă şi te transformă într-o generalitate. Trebuie să fii ca Rodin
f iau Michelangelo, şi să laşi o bucată de piatră nefinisată în jurul operei tale92. Trebuie să laşi mediul înconjurător abia conturat, neterminat, astfel încât să nu fii deloc limitat, constrâns, dominat de lumea exterioară.
Ursula stătea pe stradă meditând.
I — Şi nu o să avem niciodată un loc al nostru, stabil, un cămin? întrebă ea.
Ir — Slavă Domnului, nu în lumea asta, răspunse el.
— Dar nu există decât lumea asta, obiectă ea.
El îşi întinse mâinile cu un gest de indiferenţă.
I — Intre timp, vom evita să avem lucruri personale, spuse el. i — Dar tocmai ai cumpărat un scaun.
} — Pot să-i spun vânzătorului că
nu-1 vreau, răspunse el. Ea se
gândi din nou. Apoi chipul ei se
schimonosi cuprins de o ciudată
tresărire.
— Nu, spuse ea, nu-1 vrem. Sunt sătulă de lucruri vechi.
— Şi de cele noi, adăugă el.
Se uitară înapoi. Acolo, în faţa unor piese de mobilier, stătea cuplul acela tânăr, femeia care urma să aibă un copil şi tânărul cu faţa îngustă. Ea era blondă, cam scundă şi robustă. El era de înălţime potrivită, bine făcut.
Părul negru îi cădea într-o parte, ieşindu-i de sub şapcă, şi stătea acolo distant, ciudat, precum un damnat.
91Iniţial creator de haine, Paul Poiret (1879-1943) şi-a continuat ascensiunea şi ca un cunoscut decorator de interioare.
92 Lawrence pare să se gândească la sculpturi de marmură neter- minate precum „Pan şi Nimfa” (1898) şi „Puvis de Chavannes”
(1910) de sculptorul francez Auguste Rodin (1840-1917), precum şi la sculpturile neterminate ale sclavilor realizate de Michelangelo (1475-1564) pentru mormântul lui Iuliu al II-lea (papă între anii 1503-1513).
—Hai să li-1 dăm lor, şopti Ursula. Uite, îşi încropesc un cămin împreună.
— Eu n-am de gând să-i ajut şi să-i încurajez la asta, spuse el susceptibil, nutrind deodată sentimente de înţelegere faţă de tânărul retras şi speriat şi fiind împotriva femeii active şi fertile.
—O, da, strigă Ursula. Li se potriveşte, e tot ce poate fi mai potrivit.hmiei îndrăgostite
434
— Foarte bine, spuse Birkin, du-te tu la ei să li-1 oferi. Eu am să stau deoparte.
Ursula se duse destul de agitată către cuplul tânăr car* discuta în legătură
