Calul stătea nemişcat, întins ca într-un fel de pornire» Era un armăsar impunător, superb, ţeapăn din cauza forţei închise în el.

Gâtul era arcuit şi teribil, ca o seceră, şoldurile erau trase înapoi, împietrite datorită forţei sale.

Gudrun deveni palidă, iar ochii îi fură învăluiţi de o întunecime, ca şi când i-ar fi: fost ruşine, privi în sus ca şi cum ar fi implorat, aproape ca o sclavă.

El îi aruncă o privire şi scutură uşor din cap.

£p Cât de mare este? întrebă ea, cu o voce ştearsă,

insistând să pară nepăsătoare şi neafectată. ----Cât de

mare? răspunse el, aruncându-i din nou o privire!

Fără piedestal, cam aşa — arătă el cu mâna. Cu piedestal cam aşa. > Continua să o fixeze cu privirea. Avea un oarecare dispreţ, brusc şi exagerat faţă de ea în gestul său rapid, iar Gudrun păru că se face tot mai mică.

— Şi din ce e făcută? întrebă ea, aruncându-şi capul pe

spate şi privindu-1 cu o răceală afectată. El cpntinua să o

privească, iar aerul său dominant era de nestrămutat.

— Din bronz, bronz verde.

-— Bronz verde! repetă Gudrun rece, acceptându-i provocarea.

Se gândea la membrele subţiri, nedezvoltate şi delicate ale

fetei, netede şi reci, din bronz verde. 52.6

D.H. Lownfl —

Da, frumos, murmură ea, privind în sus la el cu respect,

> posomorâtă.

El închise ochii şi-şi întoarse privirea, triumfător.

—- De ce, începu Ursula, ai făcut calul aşa de rigid? E la fel de ţeapăn ca o stâncă.

— Rigid? repetă el, stârnit imediat.

— Da, uită-te cât de convenţional, prostesc şi brutal este. Caii sunt sensibili, destul de delicaţi şi pur şi simplu afectuoşi.

El ridică din umeri, îşi întinse mâinile cu o mişcare lentă de indiferenţă

într-atât încât să îi dea de ştire că e o amatoare şi o impertinentă care nu face doi bani.

— Wissen Sie, spuse el, cu o răbdare jignitoare şi condescendentă, acel cal este o anumită formă, face parte dintr-un tot întreg. E parte dintr-o operă de artă, este doar o formă. Nu e o imagine a unui cal prietenos căruia îi dai un cub de zahăr, înţelegi? Face parte dintr-o operă de artă şi nu are nici o legătură cu nimic altceva în afara acelei opere de artă.

Ursula, furioasă că fusese tratată într-un mod atât de jignitor de haut en bas13616, din înălţimile artei ezoterice până în străfundurile amatorismului exoteric, replică înfierbântată, îmbujorată şi ridicându-şi chipul:

— Dar totuşi este imaginea unui cal.

El ridică din umeri nepăsător.

, Cum vrei — cu siguranţă nu e imaginea unei vaci.

Aici interveni Gudrun, roşie în obraji şi strălucitoare, dornică de a evita şi alte replici şi de a contracara insistenţa prostească a Ursulei care nu se putea abţine.

— Ce vrei să spui cu „e imaginea unui cal”? strigă ea la sora ei. Ce înţelegi printr-un cal? Vrei să spui o idee pe care o ai în minte şi pe care vrei să o vezi reprezentată. E vorba de cu totul altă idee, de cu totul şi cu totul altceva.

Spune-i cal dacă vrei sauFemei îndrăgostite 52- 527 poţi să spui că nu e cal.

Am exact acelaşi drept să spun că acest cal al tău nu eşte cal şi că e un lucru fals, născocit de imaginaţia ta.

Ursula ezită, confuză. Apoi fu în stare să vorbească.

—

Dar de ce are această idee despre un cal? exclamă ea. Ştiu că e

conceptul lui. Ştiu că de fapt e o imagine a lui însuşi...

136 ,6 De sus în jos (fr.).

Loerke fomăi furios.

— O imagine a mea însumi! repetă el, ironic. Wissen Sie, gnădige Frau, asta este o Kunstwerk, o operă de artă. E o opei fi de artă, e o imagine care nu reprezintă nimic, absolut nimic. Nu are nici o legătură cu nimic altceva decât cu ea însăşi, nu are nimic de-a face cu lumea cotidiană, nu există nici o legături între ele, absolut nici una, sunt două planuri diferite şi distinct# ale existenţei şi ca să o traduci pe una prin intermediul celeilalte e mai rău decât prostie, înseamnă o întunecare a întregului concept, o confuzie pe toate planurile. înţelegi, nu trebuie sft confunzi lumea relativă a acţiunii cu lumea absolută a artei. Asta n-ai voie s-o faci.

— Asta-i foarte adevărat, exclamă Gudrun, purtată într-un soi de visare.

Cele două lucruri sunt cu totul diferite şi n-au nimic în comun unul cu celălalt. Eu şi arta care mă reprezintă nu au nimic de a face una cu cealaltă.

Arta mea se află în altă lume, eu sunt în această lume.

Chipul ei era îmbujorat şi transfigurat. Loerke, care stătea cu capul aplecat, ca o creatură încolţită, îi aruncă o privire rapidă, aproape pe furiş, şi murmură:

—- Ja — so ist es, so ist es217. ®

Ursula tăcu după această izbucnire. Era furioasă. Voia să îi străpungă pe amândoi.

— Nici un cuvinţel nu e adevărat din toată această tiradă pe care mi-ai ţinut-o, răspunse ea sec. Acest cal e o imagine !a propriei dumitale brutalităţi convenţionale şi stupide, iar fata a fost cineva pe care ai iubit-o, pe care ai chinuit-o şi apoi n-ai mai băgat-o în seamă.

El privi în sus la ea cu un uşor zâmbet plin de dispreţ în ochi. Nu voia să

se ostenească să-i răspundă la acest ultim atac.

Şi Gudrun rămase tăcută într-un dispreţ exasperant. Ursula era o amatoare insuportabilă, dând năvală acolo unde îngerilor