Căci se simţea demascat, expus privirilor ei, într-un mo-i ment în care ea era cumva împotriva lui. Totul era foarte dificil de înţeles. Se îmbrăcă
repede, fără gulerul tare sau cravată. Totuşi se | simţea împlinit şi desăvârşit, perfect. Ei i se părea umilitor să vadă! un bărbat care se îmbracă: cămaşa ridicolă, pantalonii caraghioşi şi bretelele. Dar din nou avu o idee salvatoare.
B „Este exact ca un muncitor care se trezeşte să se ducă la lucru”, îţi spuse Gudrun în sinea ei. „Iar eu sunt asemenea soţiei unui muncitor.” Dar o durere, ca un fel de greaţă, se abătu asupra ei: o gtvaţă faţă de el.
I Gerald îşi băgă gulerul şi cravata în buzunarul hainei. Apoi se n|eză şi-şi trase cizmele. Erau ude, ca şi ciorapii şi manşetele pantalonilor. Dar el în schimb era viu şi înfierbântat.
I — Poate că ar fi trebuit să-ţi pui cizmele jos, în hol, spuse [ tu.
I Imediat, fără să-i răspundă, le trase din nou din picioare şi rămase cu ele în mână. Ea-şi luă papucii şi-şi puse un halat pe ea. Era yata. II privea în timp ce el stătea aşteptând, cu haina sa neagră încheiată până în gât, cu şapca trasă peste ochi şi cizmele în mână. Ei fascinaţia pasională, aproape nedorită, reînvie în ea o clipă. încă nu se sfârşise. Chipul său avea o expresie aşa de caldă, cu ochii mari |i plini de noutate, atât de perfecţi. Ea se simţea bătrână, extrem de bătrână. Se apropie de el greoi, ca să o sărute.
El o sărută repede. (îudrun îşi dorea ca frumuseţea sa caldă şi inexpresivă
să nu o subjuge cu o asemenea fatalitate, să o supună şi s-o stăpânească.
Era o povară pentru ea, pe care nu o agrea dar de care nu putea scăpa, lotuşi, când se uita la sprâncenele drepte, bărbăteşti şi la nasul lui destul de mic, bine proporţionat, la ochii săi albaştri şi indiferenţi, |Cia că pasiunea ei pentru el nu îşi găsise încă împlinirea, poate că nu şi-o va găsi niciodată.
Numai că acum se simţea obosită, suferea de o durere ca o stare de greaţă.
Voia ca el să plece.
Coborâră imediat. Păreau să facă un zgomot infernal. El o urmă, pe când ea, înfăşurată în halatul ei verde aprins, mergea înaintea lui cu lumânarea.
Era stăpânită de un sentiment teribil de teamă, ca nu cumva cei din familie să se trezească. Lui nu prea îi păsa. Acum nu-i păsa dacă mai afla cineva.
Iar ea-1 ura pentru asta. Trebuia să fii precaut, să te fereşti. îl conduse până
la bucătărie. Totul era curat şi aranjat, aşa cum lăsase femeia. Gerald se uită la ceas: cinci şi douăzeci de minute! Apoi se aşeză pe scaun ca să-şi tragă cizmele. Ea aşteptă,
urmărindu-i fiecare mişcare. Voia să se termine, pentru saţ era tiu stres imens.
: Gerald se ridică, ea. trase zăvorul de la uşa
dinuspate .şi- privi afara. Emio noapte Tecev
adtocă,îzoriletecă nu apăiustris cu un ciob de lună pe un
cer nedefinit. Era bucuroasă că nu trebuia i|j iasă
afară.
— Deci, la revedere, murmură el. i ■
— O să vin până lâ poartă, spuse ea. ,i
Şi din nou o luă înâwte a iui, -caissl-l facă atenti la
tifpi^j
LA poartă, ea stătu în capul scării, iar<el în faţa
ei. t > — La revedere, şopti ea.
El o sărută supus şi plecă.
Ea trecu printr-un chin .auzind paşii lui atât de
apăsaţi îndepărtându-se eu un zgomot clar şi dispărând
pe drum. O, cât dt* insensibil era mersul acela apăsat!
închise poarta şi se strecură în linişte,
repede,.înapoi în 430 D.H. Lminviwâ pai. Când ajunse în cameră
şi uşa se închise,. s-imţindiwse în siguranţfi, respiră
în voie şi o mare greutate i se ridică de pc inimă. Se
cuibâu în pat, în adâncitura pe care © făcuse trupul
lui, în căldura p»e earo
olăsase în urmă. Şi emoţionată, epuizată, totuşi.
mulţumită-, se cufundă curând într-un somn adânc şi
greu.
