Iar eâ, supusă, îl primi ca pe un Vas plin dfe o licoare amară a morţii. Nu avea putere să reziste acestui momeriti de criză. Violenţa teribilă şi
zdrobitoare a morţii o potopea, iâr.fea o primea într-o stare extatică de supunere, în valuri de senzaţii J acute şi violente.
In timp ce se apropia şi mai mult de ea, se avânta mai adânc ] în căldura ei
molatică ce-I învăluia, o dogoare minunată
şi \ penetrantă care-i cuprindea venele şi-l
aducea din nou la viaţă. 1 42.4
DM Lawrcni t
I limţea că se descompune şi se cufundă pentru a se relaxa în baia puterii ei vii. Simţea că inima din pieptul ei ar fi fost un al doilea nmre de necucerit, în a cărui sclipire şi forţă creatoare el se ivânta din ce în ce mai mult. Toate venele sale, care erau sfâşiate |1 sclerozate, se vindecau încet pe măsură ce viaţa năvălea în ele pulsând, pătrunzând pe nesimţite în el, de parcă ar fi fost influenţa atotputernică a soarelui. Sângele lui, care părea să fi fost absorbit de moarte, ţâşni la loc în vene, sigur, minunat şi puternic. I îşi simţea membrele crescând mai pline şi elastice, pline de ■vitalitate, iar trupul său căpătă o vigoare necunoscută. Deveni din nou bărbat, puternic şi împlinit. Dar era şi copilul atât de alintat, vindecat şi plin de recunoştinţă.
I Iar ea, ea era ca o mare aducătoare de viaţă pe care el o venera. Era mama şi substanţa întregii vieţi. Iar el, copil şi bărbat, era primit de ea şi întregit.
Trupul său pur era aproape distrus, limanaţia miraculoasă şi dulce a pieptului ei îl potopea, răspân- dinduse în creierul său uscat, rănit, ca un ser tămăduitor, ca un şuvoi vital, domol şi calmant, simţindu-se împlinit de parcă s-ar fi cufundat din nou în pântecele matern.
| Creierul său era rănit, uscat, iar ţesutul parcă era distrus. Nu ştiuse cât de rănit era, cum învelişul, propriul înveliş al creierului lău fusese atacat de potopul distrugător al morţii. Acum, pe măsură ce serul tămăduitor al emanaţiei ei se răspândea în trupul lui, aflase cât de distrus era, precum o plantă al cărei înveliş e nimicit în interior de îngheţ. k îşi îngropă capul mic, tare, între sânii ei şi-i apăsă cu mâinile mai aproape de trupul lui. Iar ea, cu mâinile tremurânde, pe deplin conştientă, îi lipi capul de trupul ei, aşa cum stătea el, fără vlagă. Căldura minunată şi pătrunzătoare năvăli în Gerald ca un somn fecund în pântecele matern. O, ce bine ar fi dacă ea ar lăsa acest flux de emanaţie vie să curgă prin el, s-ar restabili, s-ar simţi întregit pe deplin! Se temea că ea îl va respinge înainte ca totul să se încheie. Ca un copil Ia sânul mamei, se agăţa puternic de ea,
iar ea nu-I putea îndepărta. Tot ceea ce era uscat, nimicit, se destinse, se relaxă, ceea ce era distrus, rigid şi pustiit renăscu, deveni moale şi elastic, palpitând de o nouă viaţă. Era extrem de fcmei îndrăgostite 42.425
recunbsdkor, veâ lui Duffinizeuy sau aşa cum este Un n&U^năsel pus la pieptul mamei sale. Era bucuros şi recunoscător câ într* stare de delir, în timp ce simţea că devine din nou un lom împlinit,; eâ somnul deplin, de nedeseris îl cuprinde, somnul una epuizări totale şi-al regenerării.
Dar Gudrun stătea cu ochii larg deschişi, 42.6
D.H.
LawfM
distrusă şi
perfeefi cop ştientă. Zăcea
nemişcată, cu ochii mari, uitându^sefix teîntunerw m timp oe el era cufundat în somn, cu braţele în jurul ei.
Părea că aude valuri care se sparg de un ţărm nevăzut, alai i mari, domoale şi❖
întunecate care se spărgeau în ritmul desti’ nului, atât de monoton încât păreau
veşnice. Această mişaalr necontenită a
valurilor destinului care se sparg domol şi
posd>= morât o ţineau sub controlul lor, în timp ce stătea cu ochiisjnegri şi larg
deschişi privind în întuneric. Putea vedea
atât de departe, până în eternitate, totuşi nu vedea nimic. Era în aşteptare,! cu
conştiinţa alertă. Şi de ce anume era ea conştientă?
Această stare, de inerţie, pe când zăcea uitându-se fix înspfl
eternitate, într-o aşteptare" totală şi conştientă de tbt
dinljUH până în cele mai mici amănunte/
trecu fi o lăsă ndlinişlita Stătuse atât de mult nemişcată. Se mişcă şi deveni
conştientă da sine. Voia să-l privească, să-l
42.6
vadă.
D.H. LawfM
Dar nu îndrăznea să facă lumină, pentru că ştia că se va trezi] şi nu voia să-i
întrerupă somnul perfect pe care era
constidlM că-1 obţinuse datorită ei.
Se desfăcu din strânsoare încet şi se ridică puţin ca ?să-l privească. I se păru că în
cameră e 6 lumină slabă. Nu-i putea decât distinge trăsăturile.
