neant.) îşi dădea seama că se află în cătunul
Winthorpe, dar nu realiza deloc cum ajunsese acolo: Şi apoi, ca prin vis*'ajunse
pe istrada lungă din Beldover, iluminată de felinare.
(rimei îndrăgostite
Se auzeau voci amestecate, o uşă 419 închizând u-se cuszgonSot,, zăvorâtă, şi
bărbaţi care vorbeau în noapte. La „Lordul
Nelson” ] tocmai închisese, iar muşteriii se întorceau acasă. Era mai bine ifi i întrebe pe unii dintre ei unde anume locuia Gudrun, căci străzile lăturalnice nu-i erau deloc
cunoscute.
—îmi puteţi spune unde este Somerset Drive? îl întrebă el pe unul dintre oamenii aceia beţi.
—Unde-i ce? se auzi vocea unui miner ameţit de băutură, r — Somerset Drive.
L — Somerset Drive! Am auzit de-un loc ca ăsta, da' zău că H-aş şti să vă
spun unde-i. Pe cine căutaţi? ft — Pe domnul Brangwen, William Brangwen.
B -— William Brangwen?
I
— Care e profesor la şcoala elementară din Willey Green, iar fiica lui predă şi ea acolo.k — O-o-o-oh! Brangwen! Acum am priceput. Desigur, William Brangwen! Da, da, da, are două fetişcane, profesoare ca şi el. Da, el îi, el! Păi, sigur, ştiu unde locuieşte, pe viaţa mea că Ştiu! A... cum oare îi zice?
J
— Somerset Drive, repetă Gerald răbdător.
I îşi cunoştea propriii mineri destul de bine.
I — Somerset Drive, desigur! spuse minerul, rotindu-şi braţul de parcă ar fi prins ceva de sus. Somerset Drive, aşa-i! N-aş fi putut în viaţa mea să-mi aduc aminte cum îi zice! Da, ştiu locul, pe-onoarea mea că-1 ştiu...
Se răsuci nesigur şi arătă spre drumul întunecat şi pustiu, r — Urcaţi până
acolo şi o luaţi la prima, îhî, prima la stânga, pe aceeaşi parte, şi treceţi de magazinul cu dulciuri al lui Withamses.
> —-II ştiu, spuse Gerald.
[ HM Aşa! Coborâţi un piculeţ, treceţi de casa paznicului apelor şi apoi Somerset Drive, aşa cum îi zice, se bifurcă la dreapta şi nu-s decât trei case acolo, nu mai multe, aşa cred, şi-s aproape sigur că a lor este ultima, ultima din cele trei, înţelegeţi?
— Mulţumesc foarte mult, spuse Gerald. Bună seara.
Şi o porni la drum, lăsându-1 pe omul ameţit stând acolo de parcă prinsese rădăcini. Gerald trecu de magazinele întunecate şi de case, majoritatea cufundate în întuneric la ora asta, şi o coti pe mica stradă întunecoasă la capătul căreia se afla un spaţiu
infinit de întunecime. încetini ritmul, pe măsură ce se apropia de destinaţie, neştiind cum să procedeze. Şi dacă întreaga casă er# cufundată în întuneric?
Dar nu era aşa. Văzu o fereastră mare, luminată, şi auzi voci( după care o poartă trântindu-se. Auzul său fin percepu sunetul vocii lui Birkin, iar
ochii săi ageri îl distinseră pe Birkin împreunft cu Ursula, care stătea întro rochie deschisă la culoare pe treapi u care dădea înspre poteca din grădină. Apoi Ursula coborî şi ie^i în stradă, ţinându-1 pe Birkin de braţ.
Gerald merse prin întuneric, iar cei doi trecură razant pe lângă el, vorbind veseli, Birkin cu o voce joasă, iar Ursula tare !ji clar. Gerald se îndreptă repede spre casă.
Obloanele din dreptul ferestrei mari şi luminate a sufrageriei erau trase. Uitându-se de-a lungul aleii, văzu că uşa era deschisă şi o lumină
blândă, colorată care venea de la lampa din hol se strecura afară. O luă pe potecă repede şi în tăcere şi privi în hol. Pe pereţi atârnau tablouri, se vedeau coarnele unui cerb şi scările într-o parte; chiar la capătul scărilor era uşa pe jumătate deschisă a sufrageriei.
Cu inima strânsă, Gerald păşi în hol, a cărui pardoseală era dintr-un mozaic colorat, intră repede şi privi în camera mare şi atrăgătoare. întrun scaun, aşezat în faţa focului, tatăl moţăia, cu capul înclinat, sprijinindu-se de marginea tăbliei mari de stejar a şemineului, iar faţa sa rumenă părea desenată la dimensiuni reduse, cu nările deschise şi gura puţin căzută. Cel mai mic sunet era suficient pentru a-1 trezi.
Gerald rămase o clipă neştiind ce să facă. Aruncă o privire la coridorul din spatele său. Era întunecat. Din nou rămase în expectativă. Apoi o luă
la fugă în sus, pe scări. Simţurile sale erau atât de fine şi aproape supranatural de ascuţite, încât părea săşi impună propria voinţă asupra întregii case pe jumătate adormite. n
Ajunse la primul palier. Se opri, abia respirând. Acolo se mai afla o uşă care comunica cu uşa de jos. Asta trebuia să fie camera mamei. O
auzea mişcându-se prin cameră la lumina lumânării,» îşi aştepta soţul să urce. Gerald privi de-a lungul palierului întunecat. 42-0
D.H.
LawrwlU
I Apoi, în tăcere, păşind extrem de atent, străbătu coridorul, pipăind peretele cu buricele degetelor. Era o uşă. Stătu şi ascultă. Auzea doi oameni respirând. Nu era asta camera. Merse tiptil mai departe. Mai era o uşă întredeschisă. Camera era învăluită de întuneric. Era goală. Urma baia, unde simţi mirosul săpunului şi al căldurii. Apoi în capăt alt dormitor, unde se auzea o icspiraţie domoală. Acolo era ea.
Cu o grijă aproape de natură ocultă întoarse mânerul uşii şi deschise uşa un centimetru. Scârţâi puţin. Apoi o mai deschise un centimetru şi apoi încă
