Apoi se duse din nou la fereastră. Inserarea albastră se lăsase! peste întinderea de zăpadă şi peste pârtiile imense şi palide. Dar vârfurile înzăpezite, care atingeau cerul, erau rozalii, strălucind ca un buchet de flori luminoase şi imateriale în lumea cerească de deasupra, atât de minunat şi neomenesc.

Gudrun observă toată minunăţia lor, ştia cât de nemuritor de frumoase erau, ca nişte pistile trandafirii de zăpadă arzătoare în lumina albastră, crepusculară a cerului. Vedea toate astea, le cunoştea, dar nu făceau parte din ea. Era despărţită de ele, exclusă, un suflet izolat.

Cu o ultimă privire plină de regret, se întoarse cu spatele şi începu să-şi aranjeze părul. El desfăcuse bagajele şi aştepta, 490.

D.H.

Lawrtj^M

urmărind-o. Se ştia urmărită. Asta o făcea să se grăbească puţin şi să fie nervoasă în mişcări.

Coborâră în hol, amândoi cu o expresie ciudată, ca de pe altă lume, pe chip şi cu o strălucire în ochi. îi văzură pe Birkin şi pe Ursula stând la masa lungă

din colţ, aşteptându-i.

„Cât de frumos şi natural arată împreună”, se gândi Gudrun, cu gelozie.

Ii invidia pentru spontaneitatea, pentru mulţumirea lor copilăroasă la care ea nu avea niciodată acces. Pentru ea ei erau ca nişte copii.

— Ce Kranzkuchen! exclamă Ursula pofticioasă. E atât de bun.

H — Da, spuse Gudrun. Putem să servim Kaffee mit Kranzkuchen 113 ? adăugă

ea adresându'-i-se chelnerului*.

Apoi se aşeză pe bancă lângă Gerald. Birkin, care-i privea, simţea că-1

cuprinde o stare de duioşie.

— Cred că locul acesta e chiar minunat, Gerald, spuse el; prachtvoll şi wunderbar şi wunderschon şi unbeschreiblich 114 şi toate celelalte adjective în germană.

Gerald zâmbi uşor.

112Prăjituri (germ.).

113Cafea cu cozonac în formă de colac (germ.).

114 Splendid, minunat, foarte frumos, de nedescris (germ.). 300

Han (germ). 301

Din M acbeth, I.VI.7. 302

Salon (germ.-aus.).

— îmi place, spuse el.

Mesele, dintr-un lemn alb, dat la rindea, erau aşezate de-a lungul a trei laturi ale camerei, ca într-o Gasthaus 300 . Birkin şi cu Ursula stăteau cu spatele la perete, care era din lemn vopsit, iar Gerald cu Gudrun stăteau într-un colţ, aproape de ei, lângă sobă. Era un loc destul de spaţios, cu un bar micuţ, la fel ca într-un han de ţară, dar foarte simplu şi fără mobilă

multă, iar totul era din lemn vopsit, tavanul, pereţii şi podeaua, singura mobilă fiind mesele şi băncile care erau amplasate pe trei laturi, soba mare verde, barul şi uşile pe a patra latură. Ferestrele erau duble şi neacoperite, căci abia se lăsase înserarea.

Veni şi cafeaua — fierbinte şi bună — şi un întreg colac de cozonac.

— Un Kuchen întreg! exclamă Ursula. Ţie ţi-au dat mai mult decât nouă.

Vreau din al tău.

Mai erau şi alţi oameni în încăpere. Birkin descoperise zece în total: doi artişti, trei studenţi, un bărbat cu soţia lui şi un profesor cu cele două fiice ale sale, toţi nemţi. Cei patru englezi^ fiin® nou-veniţi, stăteau într-un ungher avantajos301 de unde urmăreau totul. Nemţii băgaseră capul pe uşă, îi spuseră chelnerului ceva st plecară din nou. Nu era vremea cinei, aşa că nu intrară în sufra^ gerie, ci plecară, după ce-şi schimbară ghetele, în Reunionsaal 302 J

Musafirii englezi auzeau acordurile răzleţe ale unei ţitere, zdrăni gănitul unui pian, râsete răzleţe, strigăte şi cântări şi un uşor zumzea de voci.

întreaga clădire fiind din lemn, părea că sunetele se aud pretutindeni, ca un zgomot de tobe, dar în loc ca fiecare zgomot!) anume să se audă mai tare, se auzea mai încet, aşa încât sunetul, ţiterei părea imperceptibil, ca şi cum o ţiteră în miniatură ar fi cân-j tat undeva, iar pianul părea să fie unul mic, asemenea unei spinete,

După ce terminară cafeaua apăru şi gazda. Era un tirolez masiv, cu pomeţi lătăreţi, cu piele palidă, ciupită de vărsat, şi o mustaţă bogată.

— Vreţi să mergeţi în Reuruonsaal să vă prezint celorlalţi domni şi doamne? întrebă el, aplecându-se înainte şi zâmbind,, dezvelindu-şi dinţii mari şi puternici.

Ochii lui albaştri trecură rapid de la unul la altul — nu prea, se simţea în largul lui cu englezii ăştia. Nu se prea simţea în Iar-, gul lui pentru că

nu vorbea engleza şi nu era sigur dacă ar trebui să încerce să-şi folosească franceza. : i Mi#-: Vrei să mergem în Reunionsaal şi să facem cunoştinţă cu ceilalţi? repetă Gerald, râzând.

Urmă o ezitare de o clipă.

— Cred că mai bine... mai bine am sparge gheaţa, adăugă Birkin.

Femeile se ridicară, destul de îmbujorate. Iar silueta gazdei, ca ; a unui Wirt 115 , neagră, asemenea unui gândac, cu umeri laţi, păşi lupusă în faţă, către locul de unde venea zgomotul. Deschise uşa gi-i pofti pe cei patru străini în sala de reuniuni.

Deodată se lăsă tăcerea şi întregul grup fu cuprins de o uşoară

stinghereală. Nou-veniţii avură senzaţia multor chipuri blonde care priveau în direcţia lor. Gazda se înclină în faţa unui bărbat scund, cu aspect energic, cu mustăţi mari, şi-i spuse pe o voce înceată:

— Herr Professor, darfich Sie vorstellen116 ... .

Profesorul reacţionă prompt şi energic.

Se înclină uşor în faţa englezilor, zâmbind

şi îşi luă imediat o atitudine binevoitoare.

— Nehmen die Herrschaften teii an unserer Unterhaltung? 117 spuse el cu o suavitate viguroasă, pe când vocea i se modula în timp ce formula întrebarea.

Cei patru englezi zâmbiră, înaintând atenţi şi stânjeniţi către mijlocul camerei. Gerald, care se făcea purtătorul lor de cuvânt,

spuse că ar dori să ia parte la adunarea lor. Gudrun şi Ursula, care râdeau, entuziasmate, simţeau ochii tuturor bărbaţilor aţintiţi asupra lor şi-şi ridicară capetele, privind aiurea şi simţindu-se ca nişte regine.

Profesorul anunţă numele celor prezenţi, sans ceremonie 118 . Se făcură

plecăciuni cui trebuia şi cui nu trebuia. Toată lumea era prezentă, mai puţin acel bărbat cu soţia lui. Cele două fiice ale profesorului, înalte, cu tenul neted şi înfăţişare atletică, cu bluze croite simplu, de culoare bleumarin, şi fuste din loden, cu gâturile lungi, puternice, ochi limpezi albaştri şi părul strâns cu grijă sub o bentiţă, se înclinară şi apoi se retraseră; cei trei studenţi făcură o plecăciune adâncă, în speranţa umilă că