— Gerald! O, Doamne, s-a deschis ca o păpădie la soare. Se dezlănţuie cu adevărat o dată ce e stârnit. Nici nu vreau să-mi | mai amintesc pe ce femeie nu a cuprins-o de talie. Zău, Ursula, 1 pare să aibă mare succes la femei: n-a fost una care să-i fi rezistat.

A fost uimitor, înţelegi?

Ursula medită şi o lumină jucăuşă îi apăru în ochi.

— Ba da, spuse ea, înţeleg. Pentru Gerald, e totul sau nimic, j

— Totul sau nimic?! Mă gândeam eu, exclamă Gudrun. Dar e adevărat, Ursula, fiecare femeie din cameră era gata să-i cedeze.

Cocoşul Chanticleer109 nici nu se compară cu el — chiar şi Fanny

Rath, care este cu adevărat îndrăgostită de Billy Macfarlane! N-am fost niciodată atât de uimită! Şi să vezi, după aceea — am Hvut impresia că

trebuia să ţin locul tuturor femeilor din camera aceea! Nu mai eram eu însămi pentru el, pe cât nu sunt regina Victoria.

Ţineam locul dintr-o dată tuturor femeilor de acolo. A fost uimitor! Pe cuvântul meu, parcă ţineam locul unui întreg harem...

Ochii lui Gudrun scânteiau, obrajii erau înfierbântaţi şi avea un aer ciudat, exotic şi ironic. Ursula fu pe loc fascinată — şi totuşi stânjenită.

Trebuiau să se pregătească pentru cină. Gudrun coborî într-o rochie îndrăzneaţă, din mătase verde aprins, cu borduri aurii, cu

un corsaj de catifea verde şi o bentiţă ciudată, alb cu negru, în jurul capului. Era cu adevărat uluitor de frumoasă şi toată lumea o observă.

Gerald era în starea aceea de vitalitate şi strălucire când arăta extrem de chipeş. Birkin îi urmărea cu o privire ageră, zâmbitoare şi puţin răutăcioasă, iar Ursula aproape că-şi pierdu capul. In jurul mesei lor părea că pluteşte o vrajă, o vrajă aproape orbitoare, ca şi cum ar fi fost puşi într-o lumină mai puternică decât restul oamenilor din salon.

— Nu-ţi place să fii în locul acesta? Nu-i aşa că zăpada e minunată?

Observi cum face ca totul să pară mai frumos? E de-a dreptul încântător. Te simţi cu adevărat iibermenschlich 110 .

— Chiar aşa, exclamă Ursula. Dar asta nu se datorează oare faptului că nu suntem în Anglia?

109 Nume obişnuit pentru un cocoş, cu o referire tradiţională la apetitul sexual.

110Supraomenesc (germ.), un cuvânt asociat în principal cu Friedrich Nietzsche .

— O, ba da, zise Gudrun. Nimeni nu s-ar simţi aşa în Anglia, pentru simplul motiv că acolo umezeala nu dispare niciodată. E de-a dreptul imposibil să faci abstracţie de asta în Anglia, sunt convinsă.

Şi se întoarse din nou la mâncarea ei. Vibra de un entuziasm aprins.

E adevărat, spuse Gerald. Niciodată nu este acelaşi lucru în Anglia. Dar poate că noi nu vrem să fie — poate că e ca şi

jjfemei îndrăgostite

481

cufti ai aduce o lumină prea aproape de depozitul cu pulbere pentru a face abstracţie de asta în Anglia. Cu toţii ne temem (la ceea ce s-ar putea întâmpla dacă toată lumea ar trece peste asta.

— Dumnezeule, strigă Gudrun, dar n-ar fi oare minunat dacă întreaga Anglie ar exploda pur şi simplu ca un foc do artificii? —

Nu

s-ar

putea, răspunse Ursula. Toţi sunt prea umezi, pulberea e udă în ei.

— Nu sunt sigur de asta, răspunse Gerald.

— Nici eu, zise Birkin. Când englezii încep cu adevărat să-şl iasă din fire, en masse, e timpul să-ţi astupi urechile şi să fugi. V — N-au să facă asta niciodată, spuse Ursula.

— O să vedem, adăugă el.

— Nu-i aşa că-i minunat, zise Gudrun, că poţi să fii recunoscător faptului că ai ieşit din ţară! Mie nu-mi vine să cred,*! mă simt atât de entuziasmată

de când am pus piciorul pe un tărâm străin. Mi-am spus: „Iată o nouă

creatură care păşeşte în viaţă.”■ — Nu fi prea dură cu bătrâna şi sărmana Anglie, spusei Gerald. Deşi o blestemăm, o iubim cu adevărat.

Ursulei i se păru că există un oarecare cinism în aceste vorbe. ]

— E posibil, zise Birkin. Dar este vorba de o iubire al naibii! de incomodă: precum iubirea faţă de un părinte în vârstă oare*] suferă teribil din cauza unei complicaţii, a unor boli pentru care ' nu există leac.

Gudrun îl privi cu ochii mari şi negri.

— Crezi că nu există leac? întrebă ea,

în stilul ei pertinent. 1 Dar Birkin

ezită. Nu voia să răspundă la o

asemenea

întrebare. 4 84

D.H. LawrtH^t

— Dacă e vreo speranţă ca Anglia să devină realistă? Dumnezeu ştie. Există

o mare lipsă de realism acum; toţi parcă se ţin cu dinţii de nerealism. Ar putea fi realistă dacă n-ar exista englezi.

—'- Crezi că englezii vor trebui să dispară? se interesă Gudrun.

Era ciudat felul în care îşi arăta interesul evident pentru răspunsul lui.

Chiar soarta ei ar fi putut să depindă de asta. Ochii

t i negri şi dilataţi se opriră asupra lui Birkin, de parcă ar fi putut extrage adevărul despre viitor din el, ca dintr-un instrument de prezicere.

Era palid, apoi răspunse, fără nici un chef: