Doctorul! exclamă el, tresărind. Unde e?
E
în
sufragerie.
— Anunţă-
1 că vin.
îşi bău cafeaua şi o urmă pe infirmieră,
care sedizolvase ii ii umbră, ţ— Cum o
cheamă pe infirmieră? întrebă Gudrun.'
,
—Domnişoara Inglis, de care-mi place cel mai mult, răspunse Winifred.
După o vreme Gerald se întoarse, părând cufundat fit propriile gânduri şi fiind dominat de acea stare tensionată şi di detaşare care se observă la un om uşor beat. Nu spuse pentru c e îl căutase doctorul) ci stătu în faţa focului* cu mâinile la spate, c ti chipul destins de parcă ar fi fost în transă.
De fapt, nu.se gândf« la nimic anume, ci doar rămase într-o stare de pură
indiferenţa faţă de ceea ue se petrecea în sinea sa, iar gândurile îi rătăceau prin minte în dezordine.
— Trebuife să merg să-i văd pe mama şi pe tata înaintd
să se ducă la culcare, spuse Winifred. Le ură
amândurora noapte bună. Gudrun se ridică şi ea să-şi ia
rămas-bun.
—- Nu e nevoie să pleci, nu? spuse Gerald, aruncând o privire rapidă
ceasului. E încă devreme. Am să te conduc când pleci. Ia loc, nu te grăbi.
Gudrun se aşeză, de parcă, aşa indiferent cum era el, voinţa lui îşi exercita puterea asupra ei. Se simţea aproape hipnotiza®!?. GeJ raid era pentru ea ceva ciudat; necunoscut. Ce gândea, ce simţia în timp ce stătea acolo, ca într-o transă, fără să spună nimici O reţinea şi ea simţea asta. Nu voia să o lase să plece. II urmărea cu o supunere umilă.
— Doctorul a avut ceva noutăţi să-ţi dea? întrebă ea domol, în cele din urmă, cu acea înţelegere blândă, timidă, care-i atinse o coardă sensibilă în inimă.
IGerald ridică din sprâncene, cu o expresie nepăsătoare şi indiferentă.
— Nu... nimic nou, răspunse el, de parcă întrebarea ar fi fost chiar banală, neînsemnată. Spune că pulsul e într-adevăr foarte slab, intermitent, dar, ştii, asta nu înseamnă cine ştie ce.
I
Gerald se uită în jos la ea. Ochii ei erau întunecaţi şi blânzi, mari, cu o expresie de interes care-1 incita. i— Nu, murmură ea, într-un final. Nu mă pricep deloc la lucrurile astea.
( ■— Cu atât mai bine, zise el. Uite, nu vrei o ţigară? Te rog!
1 Aduse repede cutia şi îi dădu un foc. Apoi se aşeză din nou în lâţa ei, în dreptul şemineului.
I. — Nu, spuse el, nici noi nu prea am fost bolnavi în familie —
I'fină la tata. Părea să mediteze puţin. Apoi, uitându-se în jos la ca, cu ochii săi albaştri, ciudat de comunicativi, care o umpleau de groază, continuă: Nu-ţi dai seama până când nu te confrunţi cu aşa ceva, ştii. Şi apoi realizezi că ai avut-o dintotdeauna, că boala a existat mereu, înţelegi ce vreau să spun? — posibilitatea acestei boli incurabile, a morţii ăsteia lente.
Iîşi mişcă picioarele nervos pe vatra de marmură şi-şi duse ţigara la gură, uitându-se în tavan.
I— Ştiu, murmură Gudrun, e îngrozitor.
1 Gerald fuma absent. Apoi îşi scoase ţigara, îşi dezgoli dinţii şi, cu vârful limbii, scoase dintre dinţi un fir de tutun, după care se întoarse uşor într-o parte, ca un om care e singur, pierdut în gânduri.
? — Nu ştiu care este de fapt efectul asupra cuiva, spuse el şi din nou îşi coborî privirea spre ea.
Ochii ei erau întunecaţi şi absorbiţi de cunoaştere, aşa cum se uitau în ochii lui. O văzu copleşită şi îşi întoarse chipul.
— Eu însă sunt cu totul diferit. Nu mai există nimic în mine, dacă înţelegi ce vreau să spun. Se pare că te agăţi de un vid şi în acelaşi timp tu însuţi eşti un vid. Aşa că nu ştii ce să faci.
— Nu, îngână ea. Un fior puternic îi străbătu nervii, un fior apăsător, aproape de plăcere, aproape de durere. Ce se poate face? adăugă ea.
II fost martirizată împreună cu 11.000 dintre adeptele sale virgine când 0
misiune de pace în Valea Rinului a avut ca rezultat invazia hunilor care nu ucis femeile de lângă Colonia (Koln), posibil în secolul al IV-lea, pentru Eă
Ursula ă refuzat să se căsătorească cu conducătorul lor. Intr-o legendă
