atrăgător decât credeam. E liber, Gudrun, chiar aşa şi este.
1 Gudrun continua să stea cu gura încleştată, posomorâtă şi urâţită. In cele din urmă vorbi.
• — Ştii unde propune să mergem? întrebă ea.
— Da, în Tirol, acolo unde obişnuia să meargă când stătea în Germania jPH un loc încântător unde se duc studenţi — mic, neexplorat şi minunat pentru sporturile de iarnă.
In mintea lui Gudrun îşi făcu loc un gând supărător: „Ei ştim totul”.
— Da, spuse ea tare, cam la patruzeci de kilometri de Innsbruck, nu?
— Nu ştiu exact unde este, dar ar fi minunat, nu crezi? O sâ fim acolo sus, înconjuraţi de zăpada imaculată. 466
D.H. LatwiiK
— Extrem de frumos! spuse Gudrun ironică.
Ursula rămase dezarmată.
—Desigur, adăugă ea, cred că Gerald a vorbit cu Rupert ap încât să nu pară totul ca o ieşire cu o type...
—- Ştiu, bineînţeles, răspunse Gudrun, că-i stă în
fire să fa§fl astfel de lucruri; i i (§0N Da? De ce,
de unde ştii?
— Am aflat despre un model din
Chelsea, răspuse Gudrun rece. i Acum
Ursula tăcu.
—- Ei bine, zise ea în sfârşit, cu un zâmbet
îndoielnic, Sper ci se distrează bine cu ea. La care
Gudrun deveni şi mai bosumflată.
CAPITOLUL XXVIII GUDRUN LA „POMPADOUR”
Se APROPIA CRĂCIUNUL şi toţi patru se pregăteau de plecare. Birkin şi Ursula erau ocupaţi să împacheteze cele câteva lucruri personale, pregătindu-le să le trimită către o ţară sau oricare alt loc pe care l-ar alege în final. Gudrun era foarte entuziasmată.ii plăcea să fie pe picior de plecare.
Ea şi cu Gerald, fiind gata primii, o porniră, prin Londra şi Paris, către Innsbruck, unde urmau să-i întâlnească pe Ursula hi Birkin. Rămaseră o noapte în Londra. Se duseră la music-hall şi după aceea la cafeneaua
„Pompadour”.
Lui Gudrun îi displăcea cafeneaua, dar, cu toate astea, întoţ* deauna se întorcea acolo, aşa cum făceau majoritatea ^rtiştilqr, cunoştinţe de-ale ei.
Ura atmosfera asta de vicii mărunte,. defeige«| lozii meschine şi artă falsă.
Şi totuşi revenea acolo atunci când ajungea în oraş. Era de parcă chiar trebuia să se reîntoarcă în acest vârtej minuscul, domol, central al dezintegrării şi descoiri'1 punerii, să arunce doar o privire.
Stătea cu Gerald bând un lichior dulceag şi uitându-se insis- ’ tent cu ochii ei negri, posomorâţi, la diversele grupuri de oameni de la mese. Nu saluta pe nimeni, dar tinerii bărbaţi o salutau
destul de des cu o mişcare a capului şi un fel de familiaritate ironică. Ii ţinea pe toţi la distanţă. Ii făcea plăcere să stea acolo, CU
obrajii îmbujoraţi, cu ochii întunecaţi şi posomorâţi, trecându-i pe toţi în revistă obiectiv, de la distanţă, ca pe nişte creaturi într-un fel de menajerie de suflete de maimuţă degradate. Doamne, ce adunătură de netrebnici erau! Sângele îi curgea învârtoşat, şi fugea prin vene, plin de mânie şi ură.
Totuşi trebuia să stea şi să-i urmărească. Unul sau doi indivizi veniră să
vorbească cu ea. Din toate colţurile cafenelei, ochii se întorceau apre ea, pe jumătate aruncându-i priviri furişe, pe jumătate ironici, bărbaţii priveau peste umăr, iar femeile pe sub pălării.
Vechiul grup era prezent: Carlyon, în colţul lui, cu elevii şi cu iubita, Halliday şi Libidnikov, Mussette, toţi erau acolo. Gudrun îl privea pe Gerald. Ii-urmărea privirea care zăbovi un moment asupra lui Halliday şi asupra grupului său. Aceştia din urmă îl pândeau; îl salutară cu o mişcare a capului, iar el răspunse prin aceeaşi mişcare. Chicoteau şi vorbeau în
şoaptă unii cu alţii. Gerald îi urmărea cu o sclipire constantă în privire. O
îndemnau pe Mussette să facă ceva anume.
In cele din urină ea se ridică. Purta o rochie ciudată din mătase închisă la culoare, îmbinată cu diverse culori, care alcătuiau un tot pestriţ. Era mai slabă, iar ochii îi erau probabil mai înfocaţi, mai descompuşi. Altminteri era neschimbată. Gerald o urmărea cu acelaşi licăr constant în privire în timp ce venea spre ei. Ii întinse mâna ei mică, delicată.
— Ce mai faci? îl întrebă ea.
Gerald dădu mâna cu ea, dar nu se ridică şi o lăsă să stea în picioare lângă
el, în colţul opus al mesei. O salută rece pe Gudrun, pe care nu o cunoştea personal, dar o ştia destul de bine din vedere şi din auzite.
— Fac foarte bine, răspunse Gerald. Dar tu?
— O, fhuarte bine. Dar Wupert?
— Rupert? Şi el face foarte bine.Ir mei îndrăgostite
4 67
— A, n-am vrut să spun asta. Cum a rămas cu însurătoarea?
— O, da, s-a însurat.
Ochii Mussettei străluciră intens.
m* Aha, prin uhmare s-a
însurat..Când s-a însurat? 'M —
Acum o săptămână sau două..
—Adevăhrat? Nu a scris deloc. pN Nu?
