Toată seara voise să meargă la moară. Dar se încăpăţână cu înverşunare să nu meargă. Totuşi se duse a doua zi după-amiază. Fu fericită să o găsească pe Ursula singură. Era o atmosferă minunată, intimă şi retrasă.

Discutară la nesfârşit şi cu plăcere. „Nu te simţi îngrozitor de fericită aici?”

o întrebă Gudrun pe sora ei, aruncând o privire în oglindă la proprii ochi strălucitori. întotdeauna invidiase, aproape plină de resentimente, plenitudinea stranie, pozitivă care se degaja din prezenţa Ursulei şi a lui Birkin. I iinei îndrăgostite

463

— Cât de frumos e decorată camera, spuse ea cu voce tare. împletitura aceasta tare de papură, ce culoare minunată are, culoarea luminii răcoroase!

Ei i se părea chiar perfectă.

*— Ursula, i se adresă ea într-un final, cu o voce întrebătoare şi degajată, ştiai că Gerald Crich a propus să plecăm toţi patru di Crăciun?

— Da, a vorbit cu Rupert.

Obrajii lui Gudrun se îmbujorară puternic. Tăcu o clipă, ca ^1

cum ar fi fost surprinsă, neştiind ce să spună: — Dar

nu

crezi, spuse ea într-un final, că toată povestea a privită cu o indiferenţă uimitoare?

Ursula râse.

-— Din cauza asta îmi place de el, spuse ea.

Gudrun tăcu. Era clar că deşi era aproape împietrită de libertatea pe care şi-o luase Gerald de a-i propune aşa ceva lui Birkin, totuşi ideea în sine o atrăgea mult.

— Gerald are o anume simplitate încântătoare, aşa cred* spuse Ursula, totuşi, aşa de sfidătoare! O, cred că e foarte atrăgător. Gudrun nu răspunse câteva momente. Tot mai trebuia să treacă peste insulta pe care o simţea în legătură cu libertatea ei. — Ce-a spus Rupert, ştii? întrebă ea.

— A spus că ar fi teribil de vesel, răspunse Ursula.

Din nou Gudrun privi în jos şi tăcu.

*— Nu crezi că aşa ar fi? întrebă Ursula, neîncrezătoare, , i

Nu era niciodată sigură cât de mult trebuia să lupte contra zidurilor de rezistenţă ale lui Gudrun.

Gudrun îţi ridică chipul cu dificultate şi-şi feri privirea, 464

D.H. Lawi

wik

— Cred că s-ar putea să fie teribil de vesel, aşa cum spui tu, răspunse ea.

Dar nu crezi că şi-a luat o libertate de neiertat spu- j nându-i astfel de lucruri lui Rupert — care la urma urmelor —■! înţelegi ce vreau să spun, Ursula — ar fi putut tot atât de bine să fie doi bărbaţi care-şi aranjează o mică escapadă cu o type pe care-au agăţat-o. O, cred că e de neiertat, zău!

Folosise cuvântul fraţuzesc type 285 .

& Ochii îi sclipeau, faţa ei domoală era îmbujorată şi posomorâtă. Ursula o privi puţin

cam speriată* mai ales deoarece qrezu.se cji

Gudrun părea oarecum banală, era cu adevărat o micuţă type. Dar nu avea curajul să gândească chiar asta, nu tocmai, j — O,

nu, exclamă ea, bâlbâindu-se. O, nu, nu-i deloc aşa, o nu! Nu, eu cred că

e chiar

minunată prietenia dintre Rupert şi Uerald.

Se poartă simplu, îşi spun unul altuia orice, sunt ca fraţii. I Gudrun se îmbujora puternic. Nu putea suporta faptul că Gerald o trădase, chiar dacă

era vorba de Birkin.

I — Dar crezi că până şi fraţii au dreptul să facă schimb de astfel de confidenţe? întrebă ea, cu o mânie aprinsă, ft — O, da, răspunse Ursula.

Nu merită să spui absolut

285Individ,' tip (fr,), aici însemnând femeie cu o

reputaţie îndoielnică.

nimic dacă nu o faci în mod direct* Nu,

lucrul care m-a uimit pe mine cel mai tare la

Gerald este felul în care Se poate comporta extrem de simplu şi de direct.

Şi ştii, asta nu o poate face decât un om cu adevărat

mare. Majoritatea bărbaţilor nu jjfemei îndrăgostite

465 pot vorbi

decât pe ocolite, sunt aşa de laşi. f Dar Gudrun tăcea în continuare, plină de furie. Voia să se păstreze o discreţie

absolută în legăt ură cu faptele ei.

| — Nu vrei să mergi? întrebă Ursula. Te rog, am fi cu toţii aşa de fericiţi!

E ceva ce ador la Gerald şi anume faptul că e

mai

mult