—
„Pregătită tu însăţi” — tu însăţi, asta-i tot ce contează* nu?
„Nu eram pregătită”, o imită tatăl ei
I fin® batjocoritor Tu şi cu persoana ta! Te crezi tare importantă, nu? îndrăgostite
451
Ursula se reculese şi-şi drese vocea, iar ochii îi sclipeau într-o I lumină
aurie şi ameninţătoare.
— Sunt. Pentru mine însămi, spuse ea rănită şi uluită. Ştiu că pentru oricine altcineva nu prezint importanţă. N-ai vrut decât să mă terorizezi nu ţi-a păsat niciodată de fericirea mea.
■ Tatăl ei se aplecă înainte, urmărind-o, iar chipul îi era aprins ti o flacără.
f — Ursula, ce spui? Ţine-ţi. gura, exclamă mama ei.
Ursula se întoarse împrejur, iar. luminiţele
l din ochii ei se aprinseră.
L — Nu, nu vreau, strigă ea. N-am să-mi ţin gura şi să accept iâ fiu terorizată. Ce contează ,ziua în care mă mărit, ce mai
îţm teazăl Nu mă afectează decât pe mine.
Tatăl ei era tensionat şi se ghemuise fa o
I
pisică gata să sară.
— Oare? exclamă el, apropiindu-se mai
I
tare de ea.
Ursula se făcu mică.
I
■ — Nu, cum s-ar putea? răspunse ea, dând înapoi, dar fără să cedeze.
■ — Adică pe mine nu mă priveşte ce faci, ce se alege de tine? Btrigă el, cu o voce ciudată ca un ţipăt.
P Mamă şi cu Gudrun rămaseră deoparte ca hipnotizate.
I — Nu, se bâlbâi Ursula. Tatăl ci era foarte aproape de ea. Nu vrei decât să...
( Ştia că era periculos şi se opri. El se 452
D.H. Lawfm
ghemuise, încordat, fiecare muşchi era pregătit de atac.
* — Ce? o provocă el. r — Să mă terorizezi, mormăi eă, şi chiar în timp ce ro'stba cuvintele acestea, mână lui o izbi drept în obraz şi o proiectă in uşă;'
I —- TatăI strigă Gudrun; cu o voce ascuţită. Opreşte-te!
1 El rămase nemişcat. Ursula îşi reveni, iar mâna o ţinea pe clanţă. Se adună
încetul cu încetul, în timp ce tatăl ei stătea în expectativă. p — E adevărat, exclamă eă, cu lacrimi strălucindu-i în ochi, iar capul ridicat
sfidător. Ce a însemnat iubirea ta, ce a
însemnat oare vreodată? Doar teroare şi refuz — atât. •
I Tatăl înainta din nou cu mişcări tensionate, ciudate," cu pumnul încleştat, cu chipul asemănător unui ucigaş. Dar Jea, rapidă precum fulgerul, ţâşni afară pe uşă, iar ei o auziră alergând în sus pe scări.
Tatăl rămase o clipă uitându-se la uşă. I fin® îndrăgostite 453
Apoi, asemenea unui animal înfrânt, se întoarse şi-şi reluă locul lângă
foc.
Gudrun era albă ca varul. Din liniştea profundă, se au&i vocea mamei spunând rece şi mânioasă:
