repeta inima lui în şoaptă;'! neîncetat. „Dacă măcar aş putea să o ucid, aş

fi liber.”

Lui i se părea că moartea era singura cale de a tăia nodul gordian.

-T— De ce mă chinui? o întrebă el.

Ea îşi înfăşură braţele în jurul gâtului său.

—O, dar nu vreau să te chinui, începu ea compătimitor, de parcă ar fi alinat un copil.

Impertinenţa ei îi făcu sângele să-i îngheţe în vine şi deveni insensibil. Ea-şi ţinea braţele în jurul gâtului său, ca o dovadă de milă. Iar mila pe care o simţea faţă de el era la fel de rece ca piatra, căci motivaţia ei era ura faţă

de el şi teama puterii pe care el o avea asupra ei şi pe care trebuia să o înfrunte veşnic.

—Spune-mi că mă iubeşti, îl rugă ea. Spune-mi că ai să mă iubeşti mereu, nu-i aşa? Te rog!

Doar vocea ei îl dezmierda. Nu simţea absolut nimic faţă de el, ci doar răceală şi o forţă distrugătoare. Voinţa ei copleşitoare era cea care insista.

-— Nu vrei să-mi spui că ai să iubeşti mereu? îl linguşea ea. Spune-o, chiar dacă nu e adevărat, spune-mi, Gerald, te rog! — Am să te iubesc mereu, repetă el, într-o adevărată agonie, forţând cuvintele să-i iasă din gât.

Ea-i dădu un sărut rapid.

*"g$ Imaginează-ţi că ai spus asta sincer,

spuse ea cu o undă de ironie. El stătea de

parcă ar fi fost bătut.

— încearcă să mă iubeşti puţin mai mult şi să mă doreşti mai puţin, spuse ea, pe un ton pe jumătate dispreţuitor, pe jumătate linguşitor.

întunericul părea că se lasă în valuri peste mintea lui, talazuri uriaşe de întuneric se avântau peste mintea lui Gerald. I se părea că această

degradare atinsese punctul culminant, iar el era lipsit de orice

importanţă. jjfemei îndrăgostite 543 — Vrei să spui că nu mă doreşti?

întrebă el.

— Eşti aşa de insistent şi ai atât de puţină graţie şi fineţe. Eşti aşa de crud.

Mă distrugi, nu faci decât să mă iroseşti, iar pentru mine e ceva oribil.

— Ceva oribil pentru tine? repetă el.

— Da. Nu crezi că ar trebui să am camera mea, acum b| Ursula a plecat?

Poţi să ceri să mi se dea încă o cameră..*

— Poţi să faci cum vrei ^— poţi să şi pleci, reuşi el să îngâne,

i — Da, ştiu, răspunse ea. Şi tu poţi face la fel. Poţi

să ml 544 D.H. Lawră^M părăseşti oricând — chiar şi fără să-mi-spui..

Valurile uriaşe de întuneric îi acopereau mintea şi abia dac a reuşea să

stea drept; O teribilă

oboseală îl cuprinse şi simţea câ-1 vine să se

întindă pe jos. Aruncându-şi hainele, se aşeză în

patsşj zăcu ca un om potopit deodaţă de aburii de alcotl* iar întunericul se ridica şi cobora în el ca şi cum ar fi fost întins pe o mare neagră, agitată.

Stătu nemişcat în acest balans ciudatei groaznic câtăva vreme, pur şi simplu inconştient.

In cele din urmă ea se strecură din patul ei şi veni la el. El rămase ţeapăn, cu spatele la ea. Era ca într-o transă.

Ea îi cuprinse ou braţele trupul amorţit, rigid, şi-şi lipi obrazul de umărul său tare.

— Gerald, şopti ea, Gerald.

EI nu se mişcă. Ea-1 strânse mai tare de ea. îşi lipi sânii de umerii lui şi-i sărută umărul prin pijama. Mintea ei se mira de trupul lui rigid şi amorf. Era nedumerită, insista şi doar voinţa>o făcea să persiste ca el să-i răspundă.

: Gerald, dragul meu! şopti ea, aplecându-se peste el, sărutându-1 pe ureche.

Răsuflarea ei caldă, atingându-i ritmic urechea, jjfemei îndrăgostite 545

părea că uşurează starea de tensiune. Ii. simţea

corpul relaxându-se, încetul cu încetul, pierzânduşi rigiditatea aceea îngrozitoare şi nefirească.

Mâinile ei îi cuprinseră membrele, îi mângâiau muşeliii, trecându-i peste trup cu mişcări

spasmodice, g ■ Sângele fierbinte începu să-i curgă din nou prin veneţia#! membrele i se relaxară.

— Intoarce-te spre mine, şopti ea, pradă insistenţei ||| triumfului.

In cele din urmă Gerald cedă, corpul lui îşi recăpătă căldural şi supleţea. Se întoarse şi o

cuprinse în braţe. Simţind-o moale la pieptul lui, atât de minunat şi desăvârşit de moale şi primitoare^

o strânse în braţe cu mai multă putere. Ea era parcă strivitisfl lipsită de putere Ia pieptul lui.

Mintea lui părea dură şi invincibilă, precum un giuvaier, şi nu avea cum să i se împotrivească.

Pasiunea lui i se părea teribilă, încordată, sinistră şi impersonală, precum o forţă distrugătoare şi definitivă. Simţea că o putea ucide şi chiar asta se şi întâmpla.