Refuză să-l mai primească, iar camera o păstra exclusiv pentru ea. Dar el rămase în aşteptare, cu o răbdare ciudată, care se datora dorinţei pe care o simţea faţă de ea.

„Până la urmă”, îşi zise el cu o promisiune plină de reală voluptate, „dacă

o să mă provoace, am s-o ucid.” Şi tremura încet cu toate membrele, la acest gând, aşa cum tremura la cele mai violente accese de pasiune faţă de ea, înfiorându-se de prea multă

dorinţă.

547

D.H. Lamerut

In tot acest timp, Gudrun manifesta o ciudată supunere faţă de Loerke, ceea ce era ceva insidios şi trădător. Gerald era conştient de asta. Dar în starea lui de răbdare nefirească şi din dorinţa de a-i ierta multe trecea cu vederea, deşi amabilitatea ei umilă faţă de celălalt bărbat, pe care îl ura ca pe o insectă dăunătoare, îl făcea să tremure din nou, cuprins încontinuu de un acces spasmodic ciudat.

O lăsă singură doar atunci când se ducea la schi, un sport pe care-1 adora şi pe care ea nu-I practica. In momentele acelea părea că se situează

dincolo de graniţele vieţii, ca un proiectil într-o lume de dincolo. Şi de multe ori, când Gerald era plecat, Gudrun stătea de vorbă cu micul sculptor german. Aveau un subiect invariabil: arta lor.

Era vorba de aproape aceleaşi concepte. El îl ura pe Mestrovic143, nu era încântat de futurişti, îi plăceau figurinele din lemn din Africa de Vest, arta aztecă, mexicană şi din America Centrală. El urmărea grotescul, şi îl pasiona un gen ciudat de mişcare mecanică, o confuzie în natură. Jucau un joc curios unul cu celălalt, de o sugestivitate nesfârşită, ciudat şi viclean, de parcă ar fi avut o înţelegere ezoterică asupra vieţii, ca şi cum numai ei ar fl fost iniţiaţi în teribilele taine ale vieţii, pe care ceilalţi oameni nu îndrăzneau să le afle. Corespondau doar printr-o sugestie ciudată şi abia înţeleasă, se aprindeau la ideea pasiunii ascunse a egiptenilor sau a mexicanilor. întregul joc era unul al sugestiilor reciproce, subtile, şi doreau să-I menţină în planul sugestiei. Cea mai mare satisfacţie o obţineau prin nuanţele verbale şi fizice, printr-un ciudat schimb de idei pe jumătate sugerate, priviri, expresii şi gesturi, care erau de-a dreptul intolerabile, deşi pentru Gerald de neînţeles. El nu deţinea termenii pentru a înţelege relaţia dintre ei, căci termenii lui erau mult prea vulgari.

Ei îşi găseau refugiul în sugestia artei primitive, iar tainele lăuntrice ale senzaţiei formau obiectul lor de cult. Arta şi Viaţa reprezentau pentru ei Realul şi Irealul.

— Desigur, zicea Gudrun, viaţa nu are prea mare importanţă

143 Ivan Meătrovic (1883-1962), sculptor iugloslav ale cărui opere au fost expuse în Londra în 1915. A plecat în Statele Unite în 1947

şi a fost naturalizat în 1954.

— arta este centrul de interes. Ceea ce facem în viaţă are peu de rapport, nu semnifică mare lucru.

— Da, asta chiar aga e, răspunse sculptorul. Ceea ce facem prin artă

reprezintă esenţa fiinţei noastre. Ceea ce facem în viaţă e un fleac cu care-şi bat capul ceilalţi.

Era ciudat felul în care Gudrun simţea exaltare şi libertate prin această

comunicare. Avea impresia că e statornică pe veci, Bineînţeles că Gerald era acel fleac. Iubirea era unul dintre lucrurile temporare din viaţa ei, mai puţin în ceea ce priveşte persoana ei artistică. Se gândea la Cleopatra —

Cleopatra trebuie şă fi fost artistă; luase ceea ce era esenţial la un bărbat, culesese senzaţiile supreme şi aruncase ambalajul; şi Maria Stuart, şi Eleonora, Duse144, gâfâind în braţele iubiţilor ei după spectacol; aceştia erau exponenţii ezoterici ai iubirii. La urma urmei, ce era oare un amant decât un combustibil pentru acest transport al cunoaşterii subtile, pentru arta femeii, arta cunoaşterii pure, perfecte prin intermediul simţurilor.

într-o seară, Gerald discuta cu Loerke despre Italia şi Tripoli. Englezul era într-o stare ciudată, înflăcărată, iar neamţul,

entuziasmat. Era o întrecere verbală, dar care reprezenta un conflict spiritual între cei doi bărbaţi. Şi în tot acest timp, Gudrun vedea în Gerald un dispreţ eneglezesc, plin de aroganţă faţă de un străin. Deşi Gerald tremura, cu ochii scânteind, chipul îmbujorat, în replicile sale exista o oarecare bruscheţe, un dispreţ! sălbatic în felul lui de a se comporta, care-i făcu sângele lui

Gudrun să clocotească, iar pe Loerke să se simtă umilit şi jignit., Căci afirmaţiile lui Gerald coborau ca o lovitură de baros şi orice spunea micuţul neamţ erau pur şi simplu prostii de neluat în seamă.

In cele din urmă Loerke se întoarse spre Gudrun, cu mâinile ridicate într-o neputinţă ironică, şi dădu din umeri, cu o nepăsare batjocoritoare, ceva care era copilăresc şi atrăgător.

-— Sehen Sie, gnădige Frau145, începu el.

— Bitte sagen Sie nicht immer gnădige Frau 146 , strigă Gudrun cu ochii sclipind şi obrajii arzând.

Arăta ca o întruchipare a Meduzei147. Vocea ei era puternică şi

răsunătoare, iar ceilalţi din cameră tresăriră. — Te rog, nu-mi

144 IW Celebră pentru frumuseţea ei, Cleopatra (69-30 Î.Hr.) a fost; regina Egiptului, amanta lui Iuliu Cezar după ce romanii au ajuns în Egipt în anul 49 î.Hr. şi amanta omului de stat şi generalului Marc Antoniu (83-30 î.Hr.). S-a sinucis punându-şi o viperă la sân.

Maria Stuart (1542-1587), sau Maria, regina Scoţiei, a fost executată la castelul Fotheringay din cauza implicării sale întt-un complot a| catolicilor prin care urma să devină regină în locul Elisabetei I. S-a căsătorit de trei ori: cu Francisc al Il-Iea al Franţei (1558-1560), cu, vărul ei, Lordul Damley (1565-1567), şi cu contele de Bothwell (1567- 1571). Eleonora Duse (1859-1924) a fost o actriţă italiană

celebră care a avut mulţi iubiţii, printre care, în 1897, scriitorul italian Gabriele D’Annunzio (1863-1938). Acesta a scris pentru ea piesa

La Gioconda (1898).

145Vedeţi, stimată doamnă (germ.).

146Te rog, nu-mi mai spune stimată doamnă (germ.).

147 In mitologia greacă, Meduza era una dintre cele trei Gorgone, surori monstruoase care aveau şerpi vii în loc de păr şi gheare de aramă în loc de mâini. Cei care o priveau în ochi erau transformaţi instantaneu în piatră.

mai spune doamna Crich, strigă ea tare. Numele, rostit mai ales

de Loerke, fusese pentru ea o umilinţă de nesuportat şi o

constrângere pe tot parcursul acestor zile.

Cei doi bărbaţi o priviră uimiţi. Gerald se albi până în vârful urechilor.

—Atunci cum să-ţi spun? o întrebă Loerke, cu o insinuare blândă şi ironică.

— Sagen Sie nur nicht das 148 , murmură ea, cu obrajii roşii ca focul. In nici un caz, nu aşa. îşi dădu seama din expresia de iluminare de pe chipul lui Loerke că el înţelesese. Ea nu era doamna Crich! Aşa-a-a! Se explicau multe.

— Soli ich Frăulein sagen 149 ? întrebă el răutăcios.

— Nu sunt căsătorită, răspunse ea, cu o oarecare aroganţă. Inima îi zvâcnea şi îi bătea ca unei păsări epuizate. Ştia că provocase o rană adâncă

şi nu putea suporta asta.

Gerald stătea drept, nemişcat, cu faţa palidă şi calmă jjfemei îndrăgostite asemene* chipului unei statui. Nu era conştient de prezenţa ei, a lui 150

Loerke sau a altcuiva. Stătea perfect nemişcat, cu un calm imperturbabil.

Loerke însă stătea ghemuit, aruncându-i priviri pe ascuns:^ Gudrun se chinuia să

spună ceva ca să uşureze starea de tensiune. îşi schimonosi faţa într-un zâmbet şi îi aruncă o privire cu subînţeles, aproape batjocoritoare, lui Gerald.

— Cel mai bine e să spui adevărul, i se adresă ea cu a grimasă.

Dar era din nou acum sub dominaţia lui, acum dup®; ce îi aplicase această