spuse el. I — Adevărat? h—
Sigur.
[ Rămase foarte tăcut, ca şi cum era ceva de care nu trebuia să vorbească.
Părea trist.
Ea era foarte receptivă la sugestii şi îi puse
întrebarea pe care el voia să o audă. i — De ce
n-ai fi şi tu ia fel de fericit? Ai putea să fii.
El tăcu o vreme.
— Cu Gudrun? o întrebă el.
— Da! exclamă ea, cu ochii strălucitori.
Dar era cuprinsă de o stare ciudată de tensiune, apăsătoare, ca şi cum ei şi-ar fi expus nişte dorinţe imposibil de realizat. L — Crezi că
Gudrun m-ar accepta şi am fi fericiţi? întrebă el.
I — Da, sunt sigură! exclamă ea.
—
Ochii ei se măriseră de încântare. Totuşi, în adâncul sufletului, se simţea contrânsă, îşi dădea seama de, propria ei insistenţă. i O, mă bucur aşa de mult, adăugă ea.
El zâmbi.
—ţ De ce eşti bucuroasă?. ,
—Mă bucur pentru ea, răspunse ea. Sunt sigură că eşti... omul potrivit pentru ea.
— Da? se miră el. Şi crezi că ea ar fi de acord cu tine?
— O, da! exclamă ea grăbită. Apoi, după ce mai reflectă, spuse foarte neliniştită: Totuşi Gudrun nu-i o fiinţă chiar atât de simpli, nu? Nu ajungi să o cunoşti doar în cinci minute, nu? Nu-mi seamănă mie, în privinţa asta.
Şi începu să râdă cu faţa ei ciudată, deschisă, orbită de lumină.
— Crezi că nu prea îţi seamănă? o întrebă Gerald. jjfemei îndrăgostite 453
Ea încruntă din sprâncene.
O, îmi seamănă în multe privinţe. Dar niciodată nu ştiu ce va face când apare ceva inedit.
— Nu ştii? se miră Gerald. Rămase tăcut câteva momentii Apoi făcu o încercare: In orice caz, aveam de gând să o invit si plecăm undeva de Crăciun împreună, spuse el, cu o voce slabă, prudent.
— Să plece cu tine? O vreme, vrei să spui?
—Atâta timp cât doreşte, spuse el, cu o mişcare dezaprpl batoare.
Rămaseră amândoi tăcuţi câteva momente.
Bineînţeles, spuse Ursula într-un final, s-ar putea să accepte să se mărite.
Poţi să încerci.
— Da, zâmbi Gerald. Pot să încerc. Dar în caz că nu va accepta — crezi că
ar vrea să meargă cu mine în străinătate câteva zile — sau două săptămâni?
— O, da, răspunse Ursula. Pot să o întreb.
— Crezi că am putea merge cu toţii?
—Toţi? Chipul Ursulei se lumină din nou. Ar fi destul de distractiv, nu?
— Foarte, răspunse el.
— Şi apoi te-ai putea convinge.
—De ce?
— De felul în care au mers lucrurile. Cred că e mai bine să petreci luna de miere înaintea căsătoriei, nu crezi? Era încântată de propriile ei cuvinte. Gerald râse.
—Doar în anumite cazuri, spuse el. Aş prefera să fie aşa şi îni cazul meu. 454 D.H. Lawfffli
