Gudrun se înroşi puternic.

— Am să rog pe oricine altcineva, îi spuse ea, cu oarecare dificultate, dar nu pe el.

Loerke o urmări îndeaproape.

—Bun, spuse el. Atunci altcineva să fie. Dar, te rog, nu te întoarce acolo, în Anglia, la şcoala aia. Nu, e absurd.

Din nou urmă o pauză. Ii era teamă să-i ceară pe şleau să plece cu el, nici măcar nu era sigur că o voia pe ea; iar ei îi era frică de această propunere.

Lui Loerke îi plăcea propria singurătate, era foarte prudent când era vorba să-şi împartă viaţa cu cineva, chiar şi pentru o zi.

— Singurul loc pe care-1 mai ştiu e Parisul, spuse ea, dar nu pot să-l sufăr.

Ea-1 privi cu ochii mari, ficşi, drept în faţă. El îşi aplecă capui şi-şi feri privirea.

— Paris, nu! zise el. între la religion d’amour

152

560.

şi ultimele cuvinte la

modă terminate în — D.H. Lawrenci ism, şi noua întoarcere la Iisus, e preferabil să

te dai în căluşei toată ziua. Dar vino la Dresda. Am un atelier acolo, pot să-ţi ofer ceva de lucru. O, asta ar fi destul de uşor. Nu ţi-am văzut nici una dintre lucrări, dar cred în dumneata. Vino la Dresda, e un oraş frumos şi poţi duce o viaţă bună la fel ca în orice alt oraş. Ai totul acolo, mai puţin nebunia Parisului sau berea din Miinchen.

Loerke stătea şi o privea cu răceală. Ceea ce-i plăcea la el era faptul că

vorbea cu ea simplu şi direct, aşa cum ar fi vorbit cu el însuşi. Era un coleg de breaslă, în primul rând un camarad.

— Nu, Parisul, reluă el, mă îngreţoşează. Puah! Uamour. II detest. Lamour, l’amour, die Liebe — o urăsc în orice limbă. Femeile şi iubirea, nu există

plictiseală mai mare, strigă el.

Ea se simţi puţin jignită. Şi totuşi, şi ea era de aceeaşi părere. Bărbaţii şi iubirea — nu exista ceva mai plictisitor.

— Şi eu sunt de aceeaşi părere, spuse ea.

— O plictiseală, repetă el. Ce contează dacă port pălăria asta sau alta. Aşa e şi cu iubirea! Nu e nevoie să port deloc pălărie, ci o fac doar de dragul convenienţelor. Aşa cum nici nu trebuie să iubesc decât de dragul convenienţelor. Să-ţi spun ceva, gnădige Frau —- şi se aplecă spre ea, apoi făcu un gest ciudat, rapid, de parcă ar fi vrut să îndepărteze ceva — gnădiges Frăulein ■— ascultă-mă pe mine, aş da orice, absolut orice, toată iubirea dumitale, pentru o tovărăşie inteligentă — ochii lui scânteiau misterios, răutăcios spre ea. înţelegi? o întrebă el cu un zâmbet şters. Nu ar conta dacă

ea ar avea o sută de ani sau o mie — mie mi-ar fi indiferent câtă vreme poate să înţeleagă.

îşi închise ochii cu o mişcare rapidă.

Din nou Gudrun se simţi destul de jignită. Atunci, nu o considera atrăgătoare? Deodată începu să râdă.

— Va trebui să aştept vreo optzeci de ani ca să-ţi fiu pe plac. Sunt destul de urâtă, nu?

El o privi cu un ochi de artist devenit deodată critic, evaluând-o.

152 Religia iubirii (fr.).

— Eşti frumoasă, spuse el, şi mă bucur de acest fapt. Dar nu e vorba de asta, nu e deloc vorba de asta, strigă el cu o emfază care o măguli. E vorba de faptul că ai o oarecare inteligenţă, un

anumit gen dc înţelegere. Cât despre mine, eu sunt infim, c/ieti/ 153 , neînsemnat. Bun! Nu-mi cere, deci, să fiu puternic şi

atrăgător. Par este vorba de eul meu —? şi-.şi duse degetele la gură într-un gest ciudat —, eul meu caută o amantă, eul care aşteaptă iubita perfectă,'perechea potrivită inteligenţei mele, înţelegi? ;i3 — Da, răspunse ea, înţeleg.

; Cât despre celălalt, acest amour — făcu un gest lateral cu mâna ca şi cum ar fi vrut să îndepărteze ceva care îl deranja —• este nesemnificativ.

Contează dacă beau vin alb în seara asta sau dacă nu beau nimic? Nu contează, nu are absolut nici o importanţă. Aşa şi cu această dragoste, acest arnour, acest baiser 154 . Da sau nu, soit ou soit pas 155 , astăzi, mâine sau niciodată este la fel,1 n-are nici o importanţă — nu mai multă decât vinul alb.

încheie cu o ciudată mişcare a capului, dezaprobând disperaţi Gudrun îl urmărea atentă. Se făcuse palidă.

Deodată se întinse şi îi apucă mâna.

— Aşa e, zise ea pe un ton destul de ridicat şi vehement,) e valabil şi în cazul meu. Ceea ce contează este înţelegerea.

El o privi pe furiş, aproape speriat. Apoi dădu din cap, puţin posomorât.

Ea îi dădu drumul la mână, căci el nu făcuse nici cea mai mică mişcare de răspuns, şi rămaseră tăcuţi.

■; ii Ştii, zise el privind-o deodată cu nişte ochi întunecaţi,; mândri şi profetici, soarta dumitale şi a mea se vor contopi până; când — şi se întrerupse, făcând o mică grimasă. , Până când ce? întrebă ea palidă, cu buzele albe,

Era teribil de suspicioasă faţă de aceste pronosticuri rele, dar el nu făcu decât să dea din cap dezaprobator. b ’rr*- Nu ştiu, zise el, nu ştiu.

Gerald nu se întoarse de la schi până la căderea nopţii, nu servi cafeaua şi prăjitura de care ea avu parte la ora patru. Zăpada era 04 D.H.

Lawrence

excelentă, iar el parcursese o distanţă mare singur, printre* culmile acoperite de zăpadă, pe schiuri; se căţărase sus, atât de

153Plăpând (fr.).

154Sărut (fr.).

155Fie că e, fie că nu (fr.).

sus încât putea vedea pe deasupra trecătoarei care se afla la o distanţă de cinci mile, putea să vadă Marienhiitte, cabana aşezată

pe creasta trecătorii, pe jumătate îngropată în zăpadă, şi până dincolo de valea adâncă unde se aflau pinii învăluiţi în negură. Te puteai întoarce pe acolo spre casă, dar el se cutremură îngreţoşat la acest gând; puteai să

mergi pe schiuri până acolo şi să ajungi la vechiul Drum Imperial156, de sub trecătoare. Dar de ce să ajungi la vreun drum? Fu cuprins de revoltă la gândul că va da cu ochii de lume din nou. Trebuie să rămână acolo sus, printre zăpezi, pentru totdeauna. Fusese fericit singur acolo sus fără

nimeni altcineva, mergând repede pe schiuri, făcând sărituri şi trecând razant pe lângă stâncile întunecoase, striate cu zăpadă strălucitoare.

Dar simţi ceva îngheţat care îi cuprindea inima. Această stare ciudată de răbdare şi nevinovăţie care îl dominase timp de câteva zile începu să se disipeze, iar el avea să cadă din nou pradă patimilor şi chinurilor teribile.