Toată seara voise să meargă la moară. Dar se încăpăţână cu înverşunare să nu meargă. Totuşi se duse a doua zi după-amiază. Fu fericită să o găsească pe Ursula singură. Era o atmosferă minunată, intimă şi retrasă.
Discutară la nesfârşit şi cu plăcere. „Nu te simţi îngrozitor de fericită aici?”
o întrebă Gudrun pe sora ei, aruncând o privire în oglindă la proprii ochi strălucitori. întotdeauna invidiase, aproape plină de resentimente, plenitudinea stranie, pozitivă care se degaja din prezenţa Ursulei şi a lui Birkin. I iinei îndrăgostite
463
— Cât de frumos e decorată camera, spuse ea cu voce tare. împletitura aceasta tare de papură, ce culoare minunată are, culoarea luminii răcoroase!
Ei i se părea chiar perfectă.
*— Ursula, i se adresă ea într-un final, cu o voce întrebătoare şi degajată, ştiai că Gerald Crich a propus să plecăm toţi patru di Crăciun?
— Da, a vorbit cu Rupert.
Obrajii lui Gudrun se îmbujorară puternic. Tăcu o clipă, ca ^1
cum ar fi fost surprinsă, neştiind ce să spună: — Dar
nu
crezi, spuse ea într-un final, că toată povestea a privită cu o indiferenţă uimitoare?
Ursula râse.
-— Din cauza asta îmi place de el, spuse ea.
Gudrun tăcu. Era clar că deşi era aproape împietrită de libertatea pe care şi-o luase Gerald de a-i propune aşa ceva lui Birkin, totuşi ideea în sine o atrăgea mult.
— Gerald are o anume simplitate încântătoare, aşa cred* spuse Ursula, totuşi, aşa de sfidătoare! O, cred că e foarte atrăgător. Gudrun nu răspunse câteva momente. Tot mai trebuia să treacă peste insulta pe care o simţea în legătură cu libertatea ei. — Ce-a spus Rupert, ştii? întrebă ea.
— A spus că ar fi teribil de vesel, răspunse Ursula.
Din nou Gudrun privi în jos şi tăcu.
*— Nu crezi că aşa ar fi? întrebă Ursula, neîncrezătoare, , i
Nu era niciodată sigură cât de mult trebuia să lupte contra zidurilor de rezistenţă ale lui Gudrun.
Gudrun îţi ridică chipul cu dificultate şi-şi feri privirea, 464
D.H. Lawi
wik
— Cred că s-ar putea să fie teribil de vesel, aşa cum spui tu, răspunse ea.
Dar nu crezi că şi-a luat o libertate de neiertat spu- j nându-i astfel de lucruri lui Rupert — care la urma urmelor —■! înţelegi ce vreau să spun, Ursula — ar fi putut tot atât de bine să fie doi bărbaţi care-şi aranjează o mică escapadă cu o type pe care-au agăţat-o. O, cred că e de neiertat, zău!
Folosise cuvântul fraţuzesc type 285 .
& Ochii îi sclipeau, faţa ei domoală era îmbujorată şi posomorâtă. Ursula o privi puţin
cam speriată* mai ales deoarece qrezu.se cji
Gudrun părea oarecum banală, era cu adevărat o micuţă type. Dar nu avea curajul să gândească chiar asta, nu tocmai, j — O,
nu, exclamă ea, bâlbâindu-se. O, nu, nu-i deloc aşa, o nu! Nu, eu cred că
e chiar
minunată prietenia dintre Rupert şi Uerald.
Se poartă simplu, îşi spun unul altuia orice, sunt ca fraţii. I Gudrun se îmbujora puternic. Nu putea suporta faptul că Gerald o trădase, chiar dacă
era vorba de Birkin.
I — Dar crezi că până şi fraţii au dreptul să facă schimb de astfel de confidenţe? întrebă ea, cu o mânie aprinsă, ft — O, da, răspunse Ursula.
Nu merită să spui absolut
285Individ,' tip (fr,), aici însemnând femeie cu o
reputaţie îndoielnică.
nimic dacă nu o faci în mod direct* Nu,
lucrul care m-a uimit pe mine cel mai tare la
