Gerald este felul în care Se poate comporta extrem de simplu şi de direct.
Şi ştii, asta nu o poate face decât un om cu adevărat
mare. Majoritatea bărbaţilor nu jjfemei îndrăgostite
465 pot vorbi
decât pe ocolite, sunt aşa de laşi. f Dar Gudrun tăcea în continuare, plină de furie. Voia să se păstreze o discreţie
absolută în legăt ură cu faptele ei.
| — Nu vrei să mergi? întrebă Ursula. Te rog, am fi cu toţii aşa de fericiţi!
E ceva ce ador la Gerald şi anume faptul că e
mai
mult
atrăgător decât credeam. E liber, Gudrun, chiar aşa şi este.
1 Gudrun continua să stea cu gura încleştată, posomorâtă şi urâţită. In cele din urmă vorbi.
• — Ştii unde propune să mergem? întrebă ea.
— Da, în Tirol, acolo unde obişnuia să meargă când stătea în Germania jPH un loc încântător unde se duc studenţi — mic, neexplorat şi minunat pentru sporturile de iarnă.
In mintea lui Gudrun îşi făcu loc un gând supărător: „Ei ştim totul”.
— Da, spuse ea tare, cam la patruzeci de kilometri de Innsbruck, nu?
— Nu ştiu exact unde este, dar ar fi minunat, nu crezi? O sâ fim acolo sus, înconjuraţi de zăpada imaculată. 466
D.H. LatwiiK
— Extrem de frumos! spuse Gudrun ironică.
Ursula rămase dezarmată.
—Desigur, adăugă ea, cred că Gerald a vorbit cu Rupert ap încât să nu pară totul ca o ieşire cu o type...
—- Ştiu, bineînţeles, răspunse Gudrun, că-i stă în
fire să fa§fl astfel de lucruri; i i (§0N Da? De ce,
de unde ştii?
— Am aflat despre un model din
Chelsea, răspuse Gudrun rece. i Acum
Ursula tăcu.
—- Ei bine, zise ea în sfârşit, cu un zâmbet
îndoielnic, Sper ci se distrează bine cu ea. La care
Gudrun deveni şi mai bosumflată.
CAPITOLUL XXVIII GUDRUN LA „POMPADOUR”
Se APROPIA CRĂCIUNUL şi toţi patru se pregăteau de plecare. Birkin şi Ursula erau ocupaţi să împacheteze cele câteva lucruri personale, pregătindu-le să le trimită către o ţară sau oricare alt loc pe care l-ar alege în final. Gudrun era foarte entuziasmată.ii plăcea să fie pe picior de plecare.
Ea şi cu Gerald, fiind gata primii, o porniră, prin Londra şi Paris, către Innsbruck, unde urmau să-i întâlnească pe Ursula hi Birkin. Rămaseră o noapte în Londra. Se duseră la music-hall şi după aceea la cafeneaua
„Pompadour”.
Lui Gudrun îi displăcea cafeneaua, dar, cu toate astea, întoţ* deauna se întorcea acolo, aşa cum făceau majoritatea ^rtiştilqr, cunoştinţe de-ale ei.
Ura atmosfera asta de vicii mărunte,. defeige«| lozii meschine şi artă falsă.
Şi totuşi revenea acolo atunci când ajungea în oraş. Era de parcă chiar trebuia să se reîntoarcă în acest vârtej minuscul, domol, central al dezintegrării şi descoiri'1 punerii, să arunce doar o privire.
Stătea cu Gerald bând un lichior dulceag şi uitându-se insis- ’ tent cu ochii ei negri, posomorâţi, la diversele grupuri de oameni de la mese. Nu saluta pe nimeni, dar tinerii bărbaţi o salutau
destul de des cu o mişcare a capului şi un fel de familiaritate ironică. Ii ţinea pe toţi la distanţă. Ii făcea plăcere să stea acolo, CU
obrajii îmbujoraţi, cu ochii întunecaţi şi posomorâţi, trecându-i pe toţi în revistă obiectiv, de la distanţă, ca pe nişte creaturi într-un fel de menajerie de suflete de maimuţă degradate. Doamne, ce adunătură de netrebnici erau! Sângele îi curgea învârtoşat, şi fugea prin vene, plin de mânie şi ură.
