—Şi o singură modalitate de a accepta întreaga lume, adăugă el.
— O întreagă altă lume, da, spuse ea fericită.
— Poate că ar mai fi Gerald şi Gudrun, 446
D.H. Lawrene
spuse el. A ' Dacă este, este şi gata, zise ea. N-are rost să ne facem, griji,.
Nu prea avem cum să-i schimbăm, nu?
— Nu, spuse el. N-avem dreptul să încercăm, nici chil® daci am avea cele mai bune intenţii din lume. -
• — Vrei să încerci să-i obligi? întrebă ea.
— Poate, îi răspunse el. De ce-aş vrea. eu să fie liber, ?cânq asta nu-1
preocupă? i Ea tăcu o vreme.. ■ ţ
— Oricum, nu-1 putem face fericit, spuse ea. Va trebui să încerce singur.
; — - Ştiu, zise Birkin. Dar ne dorim să mai fie şi alţii cu noi, nu?
— Dece? întrebă ea. ?,
’mşş Nu ştiu, răspunse el stânjenit. Omul tânjeşte după un fel de camaraderie mai strânsă.
: wMţp Dar de ce? insistă ea. De ce-ai tânji după alţi oameni||Dffî ce-ai avea nevoie.de eH fc Afirmaţia ei îl lovi în punctul sensibil. îşi
încreţi sprâncenele,)
— i]^MliS;e,.ie«umă numai la noi?/întrebă el) tensionat. m — Da, ce altceva mai vrei? Dacă mai vrea
cineva .să nj sd alăture, n-are decât. DarI faliei îndrăgostite 447 de ce trebuie să alergi după ei?
Faţa; lui era tensionată şi nemulţumită. > . — Vezi tu, începu el, întotdeauna adevărat fericiţi împreună cu alţi oameni. O mică libertate în]
compania altora.
Ea reflectă câteva momente.
—• Da, toţi vrem asta. Dar asta trebuie să se huâmple de la] sine, nu poţi să faci nimic în privinţa asta cu ajutorul proprieu tale
voinţe. întotdeauna mi s-a părat că eşti de părere că poţi săi obligi florile să înflorească.
Oamenii trebuie să ne iubească peft-J tru
că aşa vor, nu, poţi să-i obligi. ,. a
— Ştiu, spuse el. Dar oare nu trebuie să facem nici un pas în sensul acesta?
Oare trebuie să ne ducem viaţa de parcă am ffl
singuri pe lume, singurele fiinţe? ,
— Mă ai pe mine, spuse ea. De ce ai mai avea nevoie de alţ^H De ce trebuie să-i obligi pe oameni să fie de acord cu tine? De cefl
448
D.H. Lawrene
ini poţi fi singur, numai eu tine, aşa cum
spui mereu? încerci să-l presezi pe Gerald aşa cum ai încercat să o presezi şi pe
Hermione. Trebuie să înveţi să fii singur.
Şi, mai mult decât atât, e urât din partea ta. Mă ai pe mine. Şi totuşi vrei să-i obligi
şi pe alţii să te iubească. Chiar încerci să-i i.fnei îndrăgostite 449
forţezi să te iubească. Chiar şi atunci, tiu le mai vrei iubirea. f Chipul său avea o expresie de consternare sinceră.
I — Chiar aşa? spuse el. E problema pe care nu o pot rezolva. Ştiu că vreau o relaţie perfectă şi completă tu tine: şi aproape că avem aşa ceva, chiar aşa este. Dar mai presus de asta, oare eu îmi doresc o relaţie adevărată, supremă cu Gerald? îmi doresc oare o relaţie definitivă, aproape nepământeană — o relaţie între eul meu esenţial şi al lui — sau nu? r Ea-1
privi un timp îndelungat, cu ochi ciudaţi, strălucitori, dar nu-i răspunse.
CAPITOLUL XXVIIPLECAREA DE ACASĂ
