Gudrun se ridică, veni spre Ursula şi-şi puse braţul în juruli gâtului ei;

*£-. Du-te şi găseşte-ţi noua lume, draga mfea* îispuse eâlj cu vocea răsunându-i de o blândeţe

141 Zonă muntoasă din partea de sud a centrului Italiei.

falsă. La urma urmelor, cea mai' fericită călătorie

este aceea în căutarea Insulelor Fericirii alii lui

m

Rupert142.

D.H- Lawr&h

Braţul ei rămase încolăcit în jurul gâtului Ursulei, iar degetele îi atinseră

obrazul câteva clipe. în tot acest timp, Ursulai se simţea extrem de stingherită. Atitudinea superioară; protectoare a lui Gudrun era jignitoare, ceea ce o rănea nespus.

Simţind că sora ei opune rezistenţă, Gudrun s6 retrase stângaci, întoarse perna şi scoase din nou la iveală ciorapii.

—Ha — ha! râse ea, destul de fals. Ce ne mai place să discutăm — lumi vechi şi lumi noi!

Apoi trecură la subiectele cotidiene, banale.

Gerald şi Birkin o luaseră înainte aşteptând ca sania care-i transporta pe cei ce plecau să-i ajungă din urmă.

—Cât o să mai staţi aici? întrebă Birkin, privind în sus la chipul foarte rumen, aproape inexpresiv al lui Gerald.

— A, nu ştiu, răspunse acesta. Până ne plictisim.

— Nu te temi că are să se topească zăpada până

atunci? întrebă Birkin, şi Gerald râse. Se topeşte?

— Deci te simţi bine? întrebă Birkin.

Gerald îşi îngustă ochii puţin.

-— Bine? N-am ştiut niciodată ce înseamnă aceste cuvinte banale. Bine şi rău, oare ele nu devin sinonime cumva?

— Da, cred că da. Ce zici. Când te întorci? îl întrebă Birkin.

—A, nu ştiu. S-ar putea să nu ne mai întoarcem. Nu privesc înainte şi nici înapoi, răspunse Gerald.

— Şi nici nu tânjeşti după ce nu este, spuse Birkin.

Gerald privi în zare, cu ochii mici şi cercetători ai unui şoim.

— Nu, hotărât lucru. Şi Gudrun mi se pare a fi sfârşitul. Nu ştiu, dar pare aşa de tandră, pielea ei e ca mătasea, braţele atât de grele şi moi. Şi îmi chinuie conştiinţa, cumva îmi topeşte mintea. Făcu câţiva paşi, privind fix înainte, cu ochii ţintă, arătând ca o mască folosită în religiile obscure ale barbarilor. Iţi arde ochii sufletului, spuse el şi te lasă orb... Şi totuşi îţi doreşti să fii orb, îţi

doreşti să arzi, nu-ţi doreşti să fie altcumva. jjfemei îndrăgostite 539

142 în mitologia greacă, Hesperidele (fiicele lui Heşperus, luceafări™ de seară) păzesc copacul cu mere de aur în partea de apus a lumii cu ajutorul unui dragon. în vremea lui Lâwî'ence, Insulele Fericirii deveniseră sinonime cu acest loc, deşi Insulele celor Fericiţi (Elizee), paradisul celor morţi, nu coincideau de fapt.cu Hesperidele.

Vorbea de parcă se afla în transă, fără intonaţie, ca şi cum altcineva ar fi vorbit în locul lui. Apoi deodată îşi luă inima în dinţi, pregătindu-se de un discurs pompos, şi-l privi pe Birkin cu ochi răzbunători şi plini de teamă, spunând:

—- Ştii ce trebuie să înduri atunci când eşti cu o femeie? E aşa de frumoasă, de perfectă, o găseşti atât de plăcută, încât te sfâşie ca un fir de mătase şi fiecare mângâiere şi atingere te arde — ha, acea perfecţiune!

Când te distrugi singur, te distrugi şi atât! Şi apoi — aici se opri în zăpadă

şi deodată îşi desfăcu mâna încleştată —nu

mai rămâne nimic, creierul ar putea fi carbonizat ca o cârpă şi.ti privi în jur cu o mişcare ciudată, teatrală — te arde, înţelegi ti vreau să spun, e o experienţă măreaţă, ceva definitiv — şi apoi - J eşti lovit ca de fulger.

îşi continuă drumul în tăcere. Suna a laudă, dar era lauda unul om ajuns la limită şi care nu era departe de adevăr.

— Desigur, reluă el, nu puteam să nu o fac! E o experienţa supremă. Iar ea e o femeie sublimă. Dar pe de altă parte cât de mult, o urăsc! E ciudat...

Birkin se uită la el şi la chipul său straniu, cu o expresie inconştientă.

Gerald părea că nu reacţionează la propriile cuvinte, j —

Dar

acum ţi-a ajuns? întrebă Birkin. Ai avut parte de o experienţă. De ce să adânceşti o rană veche? — O, spuse Gerald, nu ştiu. Nu s-a

încheiat încă...

Şi cei doi continuară să meargă mai departe.

—Ţin la tine la fel de mult ca şi la Gudrun, nu uita, spuse Birkin amar.

Gerald îl privi ciudat, fără să-l bage de seamă.

— Da? întrebă el cu un scepticism de

gheaţă. Sau aşa crezi? ] Nu prea îşi

dădea seama ce spune.

Apăru şi sania. Gudrun coborî şi-şi luară cu toţii rămas-bun. Ei toţi nu doreau decât să se despartă. Birkin se aşeză în sania care pomi, lăsându-i în urmă pe Gerald şi pe Gudrun în zăpadă, făcându-le cu mâna. Ceva îi îngheţă inima lui Birkin, când îi vă^tf 1 stând acolo în întinderea izolată

de zăpadă, dispărând din vedere şi din ce în ce mai izolaţi.

CAPITOLUL XXX ÎNZĂPEZIREA

DupA CE URSULA ŞI BIRKIN PLECARĂ, >4° Gudrun se simţi liberă în înfruntarea ei cu Gerald. Pe măsură ce se obişnuiau tot mai mult D.H. LăivrmU unul cu celălalt, el părea că exercită o şi mai mare presiune asupra ei. La început ea putu să-i facă faţă, aşa încât voinţa ei să