un ciorchine de boabe galbene. Părea un mănunchi de raze de soare, micuţe şi portocalii în mijlocul întunericului zăpezii. In spate, se ridica umbra înaltă
a unui pisc, acoperind stelele, precum o fantomă.
Se apropiară de casă. Văzură un bărbat care ieşea din clădirea
întunecată, cu o lanternă care împrăştia o lumină aurie, făcând ca
picioarele lui negre să se mişte într-un cerc de zăpadă. Era o siluetă mică şi întunecată conturată pe zăpada opacă. Descuie uşa unui hangar. Un miros fierbinte, de animale, de vite, aproape ca de carne, se răspândi în aerul teribil de rece. Văzură rapid două vaci în staulul întunecat, apoi uşa se închise din nou şi nu se mai văzu nici o undă de lumină. Ursula îşi aminti din nou de casa ei, de ferma Marsh, de copilăria ei şi de călătoria la Bruxelles şi, în mod ciudat, de Anton Skrebenski125.
O, Doamne, cum să suporţi asta, acest trecut care dispăruse în neant?
Mai putea oare suporta ideea că a existat vreodată? Privi în jur la această
întindere tăcută, cerească de zăpadă, învăluită în noaptea înstelată şi frig crâncen. Era o altă lume, ca imaginile dintr-o lanternă magică, Marsh, Cossethay, Ilkeston315 iluminate de o lumină obişnuită, dar ireală. Exista o Ursulă ireală ca o umbră, un întreg joc de umbre al unei vieţi ireale. Era la fel de ireal şi circumscris precum spectacolul magic al unei lanterne, îşi dorea ca toate diapozitivele să fie rupte. îşi dorea ca totul să dispară pentru totdeauna, asemenea unui diapozitiv de sticlă care se sparge. Voia să nu mai aibă nici un fel de trecut, să coboare de pe povârnişurile cerului în acest loc, împreună cu Birkin, şi să nu se fi ridicat prin muncă din obscuritatea copilăriei şi a educaţiei ei încet, murdară toată. Simţea că acea amintire e un truc oribil care i se înscenează. Cine decretase că ea trebuia să-şi „amintească”? De ce oare să nu se cufunde într-o uitare
pură, să renască fără vreo amintire sau fără păcatele vieţii tri» cute? Era împreună cu Birkin, tocmai prinsese viaţă, aici, în
zăpada înaltă, în lumina stelelor. Ce avea ea de-a face cu părinţii şi antecedentele ei? Ştia că e o altă persoană, rezămislită, nu avea tată sau mamă, nici o altă legătură anterioară, era ea însăşi, pură şi argintie, aparţinea numai totului pe care+l alcătuia cu Birkin, un tot care scotea sunete mai grave, răsunând în inima universului, în inima realităţii, acolo unde ea nu existase pânfl. atunci,
Chiar şi Gudrun era o entitate separată, distinctă, unitară, neavând nimic de-a face cu acest sine, cu Ursula, aflată în noun lume a realităţii ei. Acea lume veche a umbrelor, apăsarea tre«l cutuluf, toate astea trebuiau să
dispară! Se ridică liberă pe aripile noii ei condiţii.
Gudrun şi cu Gerald nu intraseră înăuntru. Urcaseră pânâ sus, în vale, în faţa casei, nu aşa cum făcuseră Ursula şi Birkin, care merseseră până la deluşorul din dreapta. Gudrun era mâna* tă de o dorinţă ciudată. Voia să
se avânte în zăpadă tot mai mult până ajunse la capătul văii pline de zăpadă. Apoi dori să urce, peretele alb de netrecut şi să escaladeze până
125 Fiul unui imigrant polonez, ofiţer în Armata britanică, de care Ursula se îndrăgosteşte în romanul Curcubeul. Se logodesc, dar spre finalul romanului Ursula rupe relaţia, iar Skrebenski se căsătoreşte cu fiica colonelului său. 315Şl Oraş în Derbyshire, pe atunci cunoscut pentru minele de cărbune şi tricotajele sale.
dincolo, înspre piscurile care se înălţau ca nişte petale ascuţite, în inima acestui miez îngheţat şi misterios al lumii.
Simţea că acolo, dincolo de zidul ciudat şi orb, teribil,! de zăpadă şi stâncă, acolo, în miezul lumii mistice, printre ultimele piscuri, în centrul răsucit înspre interior al tuturor lucrurilor, se afla împlinirea ei. Ce bine dac-ar putea ajunge acolo, singură, şi să păşească în interiorul miezului de zăpadă veşnică şi al piscurilor' semeţe, nemuritoare de zăpadă şi stâncă!
Ar deveni una cu toate astea, ar fi ea însăşi tăcerea eternă, infinită, centrul!
îngheţat, adormit şi atemporal al marelui Tot.
Se întoarseră înapoi acasă, spre R eunionsaal. Era curioasă să vadă ce se întâmplă. Bărbaţii de acolo o incitau, îi stârneau curiozitatea. Pentru ea era un nou gust al vieţii, iar ei stăteau cucernici în faţa ei şi, totuşi, aşa de plini de viaţă.
Petrecerea era zgomotoasă. Dansau cu toţii Schuhplatteln, un dans tirolez în care băteai din palme şi aruncai partenera în aer în momentul
culminant. Nemţii erau cu toţii pricepuţi — erau în mare parte din Miinchen. Şi Gerald era în formă. Intr-un colţ 494- D.H. LawTdrU
zdrăngăneau trei ţitere. Era o scenă plină de mare animaţie şi
învălmăşeală. Profesorul o iniţia pe Ursula în ale dansului, bătând din picioare, din palme şi aruncând-o în sus cu o forţă şi un elan uimitor. Când se apropie punctul culminant, chiar şi Birkin se comportă curajos cu una dintre fiicele profesorului, tânără şi voinică, şi ea fu extrem de fericită. Toţi dansau şi în jur era o agitaţie zgomotoasă de neîntâlnit.
Gudrun privea încântată. Podeaua solidă din lemn răsuna de izbituri de călcâie, aerul tremura de bătăi de palme şi de muzica ţiterelor, iar în jurul lămpilor atârnate de tavan plutea un praf auriu.
Deodată dansul luă sfârşit. Loerke şi studenţii se repeziră până afară să
aducă băuturile. Se auzi un amestec agitat de voci, un clinchet al capacelor de halbe şi oameni care strigau: „Prosit! Prosit” 126 . Loerke era prezent pretutindeni, ca un spiriduş, sugerând femeilor diverse băuturi, făcând câte o glumă îndoielnică, uşor riscantă cu bărbaţii, încurcând şi înşelând chelnerul.
Voia foarte mult să danseze cu Gudrun. Din prima clipă în care o văzuse, îşi dorise să facă cunoştinţă cu ea. Instinctiv şi ea simţi asta şi-l aştepta să
vină spre ea. Dar un fel de supărare îl ţinu departe de ea, aşa că ea-şi închipui că nu o place.
— Vreţi să dansaţi Schuhplatteln, gnădige Frâul i se adresă tânărul blond, masiv, care-1 însoţea pe Loerke.
Era prea molatic, prea umil pentru gustul lui Gudrun. Dar ea voia să
danseze şi tânărul blond, pe care-1 chema Leitner, era destul de chipeş prin 126In sănătatea ta (latină, folosit uzual în germană).
felul lui de a fi, stingherit şi uşor nedemn, o umilinţă ce ascundea o oarecare frică. II acceptă drept, partener.
Ţiterele răsunară din nou, iar dansul începu. Gerald se afla în fruntea lor, râzând, împreună cu una dintre fiicele profesorului. Ursula dansa cu unul dintre studenţi, Birkin cu cealaltă fiică a profesorului, profesorul cu Frau Kramer, iar restul bărbaţilor dansau împreună, cu la fel de mult zel ca şi când ar fi avut femei drept partenere.
Pentru că Gudrun dansase cu tânărul bine făcut, molatic, Loerke părea mai supărat şi exasperat decât fusese vreodată şi bc făcea că nu bagă de seamă prezenţa ei în încăpere. Asta o iriiâ pe Gudrun, dar se resemnă
dansând cu profesorul, care era puternic precum un taur matur şi viguros şi la fel de energic şt sălbatic. Nu-1 putea suporta şi-l privea cu un ochi critic; totuşi îi făcea plăcere să se avânte la dans şi să fie aruncată în aer în clipele lui de entuziasm aspru şi viguros. Şi profesorului îi făcţ a plăcere şi o privea cu ochi ciudaţi, mari şi albaştri, plini de scântei electrice. II ura pentru impulsurile sale animalice, viguroase, pe jumătate paterne, pe care i le trimitea prin priviri, dar îi admira puterea.
Atmosfera din cameră era încărcată de veselie şi de senzaţii puternice, animalice. Deşi voia să îi vorbească, Loerke stătea departe de Gudrun, de parcă ar fi fost împiedicat de un gard de spini, şi simţea o ură puternică şi nemiloasă faţă de amorezul) acesta tinerel, Leitner, care era total dependent de el din punct de vedere financiar. îşi bătea joc de tânăr, ridiculizându-1 muşcător, ceea ce-1 făcu pe Leitner să se înroşească şi să se simtă plin de dispreţ neputincios.
Gerald, care acum prinsese dansul perfect, dansa din nou cu fiica mai mică a profesorului, care era cuprinsă de un entuziasm feciorelnic pentru că îl considera pe Gerald atât de chipeş şi superb. Iar Gerald o ţinea în puterea lui ca şi cum ea ar fi fost o pasăre ce palpită, o creatură dând din aripi, îmbujorată şi ameţită. Iar asta îl făcea să zâmbească în timp ce ea trepida^ convulsiv în mâinile lui, mai ales în momentul în care trebuia să
o arunce în aer. La sfârşit fata fu atât de copleşită de dragostea ei umilă
pentru el încât abia mai putea lega două cuvinte.
