Birkin dansa cu Ursula. în ochi îi jucau nişte flăcări mici şi ciudate şi părea să se fi transformat într-o prezenţă răutăcioasă, jucăuşă,
batjocoritoare, plină de aluzii şi de-a dreptul imposibilă. Ursula se temea de el, dar era şi fascinată. în faţa ochilor ei vedea clar, ca într-un vis, ironia răutăcioasă şi destrăbălarea din
ochii lui în timp ce se îndrepta către ea cu mişcări fine, animalice şi indiferente. Mâinile lui bizare, care se apropiau repede şi viclean, inevitabil, către locul vital de sub sânii ei şi o ridicau cu o mişcare batjocoritoare şi plină de subînţeles, o purtau prin aer ca şi când el ar fi fost lipsit de putere, şi făcea asta prin intermediul magiei negre, fapt care o
făcu să leşine de frică. Pentru o clipă se revoltă, era oribil. Avea să rupă
vraja. Dar înainte ca hotărârea ei să prindă formă, cedă din nou, lăsându-se prizoniera fricii care o stăpânea. El ştia tot timpul ce făcea, iar ea vedea asta în ochii lui concentraţi şi zâmbitori. Era responsabilitatea lui, n-avea de ce să se amestece.
Când rămaseră singuri pe întuneric, ea simţi virilitatea lui împresurând-o.
Era tulburată şi dezgustată. De ce trebuia să facă el asta?
— Ce s-a întâmplat? întrebă îngrozită.
Dar chipul lui străluci când o privi, inconştient, îngrozitor. Şi totuşi era fascinată. Pornirea ei fu să-l respingă brusc, să se desprindă de această vrajă
plină de brutalitate ironică. Dar era prea fascinată — voia să se supună, voia să ştie. Oare ce îi va face?
Era atât de atrăgător, dar în acelaşi timp respingător. Privirea diabolică, plină de înţeles care îi luci pe chip şi care provenea din ochii săi îngustaţi, o făcu să-şi dorească să se ascundă de el şi să-l urmărească de undeva, fără să
fie văzută.
— De ce te comporţi aşa? insistă ea poruncitor, înfruntân- du-1 cu o forţă
şi o animozitate neaşteptată.
Flăcările care îi pâlpâiau în privire se aprinseră mai tare când o privi în ochi. Apoi pleoapele îi căzură cu o mişcare uşoară, plină de un dispreţ
ironic. îşi ridică iar privirea cu acelaşi subînţeles lipsit de remuşcări. Iar ea cedă, şi el putea să facă ce voia. Virilitatea lui era atrăgătoare într-un mod respingător. Dar el ştia foarte bine ce face. Ea dorea să afle ce urmărea.
Puteau să facă ce doreau, de acest lucru îşi dădu seama când se duse la culcare. Cum ar putea fi exclus un lucru care îţi dădea satisfacţie? Ce era degradant? Cui îi păsa? Lucrurile degradante erau reale, făcând parte dintro altfel de realitate. Iar el era atât
de mândru şi nestăpânit. Nu eră oare îngrozitor ca un
bărbat cat § era. atât de sentimental şi de profund să
se comporte aşâ — Iji înfrână ea propriile gânduri şi
amintiri, apoi adăugă *‘i atât de ani malic? Atât de
primitivi, ei amândoi! Atât de degradaţi... Tresări,
Dar la urma urmelor, de ce nu? Jubila în acelaşi timp.
De ce să nu fie animalici şi să treacă prin toată gama
experienţelor? Se bucurii la acest gând. Şi ea era
animalică. Ce bine era să se simtă cu adf vărăt
ruşinată! Nu va mai exista vreun lucru ruşinos pe care
să nu I fi experimentat, lotuşi era mândră, era ea
însăşi. De ce huli Ar ll liberă atunci când ar
cunoaşte totul şi nici un fel de lucruri obscure şi
ruşinoase nu i-ar fi interzise.
Gudrun, care îl urmărise pe Gerald în sala de dans,
gândi
brusc: „Ar putea să aibă toate femeile din 495 D.H. Lauin-item l u m e e s t e ffît firea lui. E absurd să spui că e monogam —
e în mod firesc înclinSt: spre promiscuitate. Asta e
firea lui.” <
Acest gând îi trecu Involuntar pin minte. Cumva o
şodfl Se
simţea ca şi cum ar fi văzut un nou Merie! Mene! 127128 scris pe perete, j Dar cu toate astea era purul adevăr. O voce
păru să i le rostească atât de clar încât O clipă fu
