tentată să creadă în inspiraţie. '
— E chiar adevărat, îşi spuse din nou în sinea ei.
Ştia foarte bine că tot timpul crezuse în acest
lucrU, îl ştia implicit. Dar trebuia să-I ascundă —
aproape chiar şi faţă dej ea însăşi. Trebuia să-l
păstreze în întregime secret. Nu trebuia să ştie decât
ea şi să-l recunoască cu greutate până şi faţă de
sirienii Şi astfel luă naştere o hotărâre profundă de
a-1 înfrunta. Unul dintre ei trebuia să triumfe asupra
celuilalt. Care va fi acela? Sufletul ei se oţeli.
Aproape că râdea în sinea ei de încrederea pe care o
avea. Asta deşteptă în ea o anumită milă profundă, pe
juniăfate dispreţuitoare şi o duioşie faţă de el; era
atât de nemiloasă.
Toată lumea se retrase devreme. Profesorul şi Loerke
se instalară într-un salonaş ca să bea ceva. Amândoi
se uitară după Gudrun care urca pe palierul de sus al
scărilor.
— Ein schones Frauenzimmer!129, spuse profesorul.
— Ja, afirmă Loerke scurt.
Gerald urcă cu paşii lui ciudaţi, lungi, ca de lup, până în dormitor, se duse la fereastră, se aplecă şi se uită afară, apoi se ridică din nou şi se întoarse către Gudrun cu ochii sclipind de un zâmbet nedescifrat. Ei i se păru foarte înalt şi-i văzu strălucirea sprâncenelor alburii ce se îmbinau deasupra nasului.
127 Regele Belshazzar al Babilonului vede o mână scriind pe un zidi următoarele cuvinte: „MliNE, MENE, TEKEL, UPHARSIN”
(numalj rat, numărat, cântărit şi împărţit), cuvinte interpretate de Daniel ca o prezicere a căderii regelui (Daniel, 128 :25).
129Frumoasă femeie! (germ.).
— Cum îţi place? întrebă el.
Părea că râde în sinea lui, fără să-şi dea seama. Ea-1 privi. Pentru ea el era un adevărat fenomen şi nu o fiinţă umană, ci un fel de creatură lacomă.
— îmi place tare mult, răspunse ea.
— De cine ţi-a plăcut cel mai mult? o întrebă el, stând lângă ea înalt şi strălucitor, cu părul lui lucios şi aspru pieptănat în sus. — De cine mi-a plăcut cel mai mult? repetă ea, dorind să-i răspundă la întrebare şi părându-i-se dificil să se adune. Păi, nu ştiu, nu-i cunosc suficient de bine încă ca să
mă pot pronunţa. Ţie cine îţi place cel mai mult?
— A, mie nu-mi pasă, nu-mi place şi nici nu-mi displace vreunul. Pentru mine n-are importanţă. Voiam să ştiu părerea ta.
— Dar de ce? întrebă ea, pălind.
Zâmbetul indiferent, inconştient din ochii lui se intensifică.
— Voiam să ştiu, adăugă el.
Ea se întoarse cu spatele, rupând vraja. într-un fel ciudat, ea simţea că
puterea lui asupra ei sporeşte.
— Păi, nu pot să-ţi spun încă, zise ea.
Se duse spre oglindă ca să-şi scoată agrafele din păr. Stătea în faţa oglinzii câteva minute în fiecare seară, periindu-şi părul frumos şi negru. Asta făcea parte din inevitabilul ritual al vieţii ei.
El o urmă şi stătu în spatele ei. Gudrun era ocupată, stătea cu capul aplecat, scoţându-şi agrafele, apoi îşi desfăcu părul, lăsându-1 să cadă
liber. Când privi în sus, îl văzu în oglindă, stând în spatele ei, urmărind-o în mod inconştient, fără să o vadă şi totuşi urmărind-o, cu ochii cu pupilele micşorate ce păream ,» zâmbească şi care totuşi nu zâmbeau.
Tresări. Ii trebui curaj ca să continue să-şi perie părul ca d§ obicei şi să se prefacă a nu fi stânjenită. Era departe, departe di a se simţi în largul ei în prezenţa lui. Se strădui din răsputeri sfl găsească ceva să-i spună.
