laconice între artişti din aceeaşi breaslă. — Cum e
relieful? întrebă Gudrun.
—- Alto rilievo322.
— Şi la ce înălţime?
Era foarte interesant pentru Gudrun să se gândească la felul în care el realiza marea frescă din granit pentru o mare fabrică de granit din Koln.
Obţinu de la el câteva informaţii despre proiect. Era vorba de un târg cu ţărani şi meşteşugari într-o orgie a bucuriei, beţi şi nefireşti în hainele lor moderne, învârtindu-se ridicol în căluşei, căscând gura la spectacol, sărutându-se, bălă- bănindu-se şi rostogolindu-se îmbrăţişaţi, dându-se în bărci şi trăgând la ţintă într-o întreagă frenezie de mişcare haotică.
Urmă o discuţie rapidă despre detalii tehnice. Gudrun fu foarte impresionată.
— Dar cât de minunat este să ai o astfel de fabrică! exclamă Ursula. Toată
clădirea e frumoasă?
I— Da, răspunse el. Fresca face parte din întreaga arhitectură. Da, e un lucru colosal.
Apoi păru că devine rigid, ridică din umeri şi continuă:
— Sculptura şi arhitectura trebuie să meargă mână în mână. Vremea statuilor nesemnificative şi a picturii murale s-a terminat. De fapt, sculptura a făcut întodeauna parte dintr-un concept architectural. Şi din moment ce bisericile sunt toate piese de muzeu, din moment ce industria este ocupaţia 131 : 1: iiUn detaliu ca acesta sugerează posibilitatea ca Lawrence sâ seîfi gândit la Walter Gropius când i-a descris opera lui jLoerke ca artist şi inginer proiectant. Proiectele lui Gţopius acopereau multe domenii şi includeau modele de decoraţiuni îriteiîoare, construirea unor pereţi, modele de mobilă produsă în s’erie, schelete de automobile 'fifo locomotivă diesel. La celebra expoziţie Deutscher Werkbund din Koln în 1914, Gropius şi Adolf Meyer. (1881-1929) au proiectat Birourile Secţiei Administrative care s-au dovedit a fi o.importantă contribuţie la arhitectura modernă. Vittorio Magnago Lampugnani, The ThameM and Hudson Dfctkmary of 20th
Ceritury Architecture (Londra, Thames and Hudson, 1996), pag. 138.
132 Gheare (fr.); 321•’Ki
Din ce? (germ.) j
322Altorelief (ital.).
noastră acum, atunci să facem din clădirile industriale opera noastră, zona fabricilor să devină Partenonul nostru — ecco 133 !
Ursula medita.
— Bănuiesc, spuse ea, că nu e nevoie ca marile
noastre fabrici să arate aşa hidos.; Deodată el se
însufleţi.
— Aşa este! exclamă el. Aşa e! Nu numai că nu este nevoie t a locurile noastre de muncă să fie urâte, dar urâţenia lor distuge munca într-un final.
Oamenii nu vor mai continua să se supunft unei asemenea urâţenii de nesuportat. In cele din urmă îi va răni prea puternic şi se vor veşteji din cauza asta. Şi asta va afecta ţji munca. Vor crede că munca însăşi e urâtă: maşinile, procesul muncii în sine, pe câtă vreme maşinile şi procesul muncii sunt de o frumuseţe nemaipomenită, uluitoare. Da, asta va însemna sfârşitul civilizaţiei noastre, când oamenii nu vor munci pentru că munca a devenit aşa de nesuportat pentru simţurile lor încât îi dezgust fl prea mult şi mai degrabă ar muri de foame. At unei vom vedea ciocanul folosit doar pentru a distruge, în acel moment îl vom vedea. Totuşi, iată-ne — avem ocazia de a construi fabrici frumoase, case frumoase pentru maşinile noastre — avem prilejul.
Gudrun nu putea înţelege decât parţial. Ii venea să strige de necaz.
— Ce spune? o întrebă pe Ursula.
Iar aceasta îi traduse pe scurt, bâlbâindu-se. Loerke îi urmă-l rea chipul lui Gudrun, ca să vadă ce părere are.
— Prin urmare crezi, spuse Gudrun, că arta trebuie să slujească industriei?
— Arta ar trebui să interpreteze industria, aşa cum odinioară arta a interpretat religia, zise el.
— Dar târgul dumitale interpretează industria? îl întrebă ea.
— Desigur. Ce face un om, atunci când se află la un târg ca acesta?
îndeplineşte cealaltă latură a muncii — maşinăria | lucrează asupra lui, în loc să fie invers. îi place mişcarea mecanică în propriul său trup.
— Dar nu mai există altceva decât muncă, muncă mecanică? întrebă
Gudrun.
— Nimic altceva decât muncă ! repetă el, aplecându-se înainte, cu ochii ca două goluri întunecate, cu lumini minuscule în mijloc, ca nişte gămălii.
Nu, nu mai există altceva decât asta, să slujeşti o maşinărie sau să savurezi mişcarea unei maşini,* 52.0 D.H. LawrtjH mişcare, asta-i tot. Dumneata n-ai muncit niciodată de foame, altfel ai fi ştiut ce zeu ne guvernează.
133 Iată! (ital.) Partenonul este templul zeiţei Athena Partenos (cea virgină) situat pe Acropole în Atena. A fost construit între 447
şi 438 î.Hr.
Gudrun se înfioră şi roşi. Dintr-un anume motiv aproape că plângea.
— Nu, n-am muncit de foame, răspunse ea, dar am muncit!
— Travaille — lavorato1. întrebă el. E che lavoro — che lavo- ro?
