A — Pentru că nu mi-a plăcut gloata, replică ea.
[ El râse, iar expresia ei părea să aibă un ecou în conştiinţa lui. Savoarea jargonului ei era extrem de apetisantă pentru Gerald. Fie că voia să accepte sau nu, ea reprezenta lumea reală pentru el. Voia să se ridice la nivelul aşteptărilor ei, să-i împlinească dorinţele. Ştia că singurul criteriu care contează este cel după care se ghidează ea. Ceilalţi erau cu toţii nişte intruşi, cel puţin instinctiv, indiferent de ceea ce reprezentau din punct de vedere NOcial. Gerald n-avea încotro, trebuia să se străduiască să facă faţă
criteriilor ei, să se conformeze cu impresia pe care ea o avea despre bărbat, ca fiinţă umană.
După prânz, când toţi ceilalţi se retrăseseră, Hermione, Gerald şi Birkin mai rămaseră ca să finalizeze discuţia. Purtaseră o conversaţie, în ansamblu destul de intelectuală, dar superficială, despre un nou stat, o nouă orânduire umană. Să presupunem că acest stat social vechi ar fi fost nimicit, distrus cu desăvârşire, atunci ce-ar fi ieşit din haos?
Marea idee, spuse Sir Joshua, era egalitatea fvmri îndrăgostitesocială o oamenilor.
Nu, zise Gerald, părerea lui era că fiecare om e potrivit să-şi 133
îndeplinească partea lui de sarcină — lasă-1 să şi-o
îndeplinească şi ăsta o să-l bucure. Principiul unitar era; munca] ce-i revine fiecăruia. Doar murica, activitatea de producţie, jîi uneşte pe oameni. E un proces mecanic, dar, de altfel, soeietâtiaf e un mecanism. în afară de muncă, oamenii sunt izolaţi, liberi să* facă ce vor.
— O, strigă Gudrun. Atunci n-o să mai purtăm nici nume — arii fi ca nemţii, pe care-i cheamă Herr Obermeister şi Her Untermeister 19 . îmi şi imaginez —
eu sunt doamna Dirfector-de Mină Crich — eu sunt doamna Membru-al-Parlamentului Roddice.
Eu sunt domnişoara Profesoară-de-Arte-Frumoasdj Brangwen. Cam aşa ceva.
—Lucrurile S-ar derula mult mai bine, domnişoară! Profesoară-de-Arte-Frumoase Brangwen, zise Gerald.
—Care lucruri, domule Director-de-Mină Crich? Relaţia dintre noi doi, par exertiple497.
— Da, de exemplu, strigă italianca. Acel efeVâ
carfe încheagă între femei şi bărbaţi.1, — Asta nu-i
o problemă socială, spuse Birkin, sarcastic.
•t—Exact, spuse Gerald. Problema socială nu trebuie sal intervină între mine şi o femeie. Asta e problema mea.
•— Pariez pe o bancnotă de zece lire, spuse Birkin.
' Nu recunoşti faptul că o femeie e o fiinţă socială? îl întrebă1 Ursula pe Gerald. |'I !
una şi alta, zise Gerald. E o fiinţă socială, în ceea cd
piriVfeşte IsfeeHetatea. Dar îri fceea ce priceşte propria ei fiinţă mffloarăj lfiberă să şi-o manifeste cum vrfea, o priveşte ce fa^j — Dar n-ar fi prea dificil să asamblezi cele două jumătăţi^ întrebă Ursula.
— A, nu, răspunse Gerald. Se asamblează
singure — vedem asta pretutindeni.: — Nu
râde cu aşa poftă până nu ieşi din pădure,
afirmă Birkiii Gerald încreţi din sprâncene,
uşor iritat.
— Râdeam? spuse el.
fi B;H, Lawrenci
19Domnii maistrii-şef şi dbmtiul maistru-âdjuhct ^grin.):.
>— Dacă oamenii ar înţelege, zise Hermione într-un final, că sjili itual vorbind suntem o fiinţă, suntem egali, înfrăţiţi — orice gltcova n-ar mai conta — şi n-ar mai exista toată această bârfă, invidie şi luptă pentru putere, care nu face altceva decât să ne iliirugă.
L Discursul din urmă fu ascultat în tăcere şi aproape imediat linpă asta, grupul se ridică de la masă. Dar după ce ceilalţi (ilm ară, Birkin se întoarse, declamând amar:
■— E exact pe dos, Hermione. Suntem cu toţii diferiţi şi itulgali, spiritualiceşte vorbind, doar diferenţele sociale se bazează (ir condiţii materiale accidentale. Suntem toţi, din punct de Vfdere abstract, sau matematic, egali, dacă vrei. Tuturor ne e taime şi sete, toţi avem doi ochi, un nas şi două picioare. Suntem toii la fel, din acest punct de vedere. Dar, spiritual vorbind, există
ii diferenţă uriaşă şi nici egalitatea sau inegalitatea nu contează. Pe cunoaşterea acestor două lucruri trebuie întemeiat un stat. Ideile tale democratice sunt pur şi simplu minciuni — înfrăţirea latre oameni este de-a dreptul falsă, dacă o aplici dincolo de nbstracţiunea matematică. Cu toţii am băut lapte mai întâi, toţi mâncăm pâine şi came, cu toţii vrem să mergem cu maşina — iută, aici începe şi se sfârşeşte înfrăţirea între oameni. Dar nu egalitatea. Dar eu, eu însumi, ce am eu de-a face cu faptul că sunt egal cu orice alt bărbat sau femeie? Spiritual sunt izolat, aşa cum sunt şi astrele între ele, tot atât de diferite calitativ şi cantitativ, întemeiază statul pe acest concept. Un om nu e cu nimic mai bun decât altul, doar pentru că sunt egali, ci pentru că, intrinsec, oamenii sunt altceva, aşa încât nu există termen de comparaţie între ei. In momentul în care începi să compari, o persoană este percepută ca fiind cu mult mai bună decât alta şi descoperi toate inegalităţile pe care ţi le poţi imagina, căci aşa stă în firea lucrurilor. Eu vreau ca toţi oamenii să aibă acces la o parte din bunurile materiale, aşa încât să nu mă
mai deranjeze şi să pot să-i spun: „Acum ai ceea ce ai vrut — partea care ţi se cuvine de drept din tot ceea ce înseamnă angrenajul lumii. Acum, netrebnic ce eşti, care trăieşti numai pentru a te hrăni, vezi-ţi de treburile tale şi nu-mi sta în cale.”
hui îndrăgostite
135
Hermione se uita la el chiorâş, iar Birkin«simţea oufijo inundă un val violent de ură dispreţ penjsru cuvintele luii ilraia o ură şi un dispreţ reale, care ieşeau ia iveală puternica şi întunecate din străfundul subconştientului ei. Cuvintele lui avură un ecou chiar acolo, căci fiinţa ei conştientă era adormită şi nu le acorda deloc; atenţie,
. f — Asta sună a megalomanie, Rupert, spuse Gerald bihevditoil Hermione slobozi un sunet ciudat, ca un mormăit. Birkira dădu înapoi.
— Ei, şi ce? spuse el brusc, cu o voce din care dispăruse tonul acela insistent care-i reducea la tăcere pe ceilalţi, apoi ieşi. ?
Dar, mai târziu, conştiinţa îl mustră, puţin. Fusese violenţi şl crud faţă de biata Hermione.Voia să se revanşeze faţă de ea, să salveze situaţia. O rănise, fusese răzbunător şi-şi dorea să se înţeleagă din nou bine cu ea.
