privind în jos chipul celuilalt bărbat, plin de afecţiune. — Păi, nici nu contează, spuse Birkin. — Totuşi e o fată cumsecade, zău aşa.
— Dă-i Cezarei ce-i a Cezarei,17 spuse Birkin, întorcându-sd pe-o parte. I se părea că Gerald vorbea aşa, de dragul de a vorbii Hai, du-te, mă plictiseşti
— e prea târziu, zise el.
17Referire la M atei, 22:21.
Aş vrea să-mi spui ceva care chiar este important, spuse Gerald, privind în jos tot'timpul la chipul celuilalt bărbatJ aşteptând un răspuns.
Dar Birkin se întoarse cu faţa la perete.
«—• Ei, bine, atunci, dormi, spuse Gerald şi-şi puse mâna afectuos pe umărul celuilalt şi plecă.
Dimineaţă, când Gerald se trezi şi-l auzi pe Birkin umblând prin cameră, îi strigă;
. — Tot mai cred că ar trebui să-i dau lui Mussette zece lire.»
— Of, Doamne! exclamă Birkin, nu mai fi aşa de prozaici încheie socotelile în sufletul tău, dacă ţii neapărat. Dar acolo n-ai cum să le închei.
— De unde ştii că n-am cum?
— Pentru că te cunosc, veni răspunsul laconic.
Gerald medita preţ de câteva momente.
—Mie mi se pare că cel mai potrivit lucru cu aceste Mussette este să le plăteşti, vezi tu.
— Iar pe amante să le păstrezi, şi în ceea ce le priveşte pel neveste, să
trăieşti sub acelaşi acoperiş cu ele. Integer vitae scelerisque purus 18 ! spuse Birkin.
— Nu-i nevoie să fii mojic, spuse Gerald.
—Mă plictiseşti. Nu mă interesează păcatele mici pe care le-ai săvârşit.
—Iar mie nu-mi pasă dacă te interesează sau nu — pe mine. mă
interesează.
Dimineaţa fu din nou însorită. Slujnica intrase, adusese apa şi trăsese perdelele. Birkin, cocoţat în vârful patului, privea leneş şi12.6 D.H. LauirenM
bucuros parcul, atât de înverzit şi de pustiu, de romantic, parcă desprins din trecut. Se gândea cât de minunate, de sigure, conturate şi definitive erau toate lucrurile din trecut —j minunatul trecut cu înfăptuirile sale — casa aceasta, aşa de liniştită şi aurie şi parcul cufundat într-un somn liniştit de Secole. |l totuşi, cât de înşelătoare şi iluzorie era această frumuseţe a lunurilor statice — ce închisoare oribilă, inertă era domeniul iţiti Breadalby, iar liniştea aceasta, cu adevărat restrictivă. Şi ||ptuşi, mai bună decât lupta îngrozitoare şi înverşunată din (ifitzent. Dacă am putea să creăm viitorul după dorinţa inimii — inimă care tânjeşte după adevărul pur, după o viaţă
trăită demn, [ IHI’O nu se abate de la adevărurile simple.
L— Nu înţeleg ce-ar trebui să mă intereseze pe lumea asta, ilspunse Gerald din camera cealaltă. Nici femei ca Mussette, ului minele, nici altceva.
18 Stil de viaţă ireproşabil şi reputaţie nepătată (lat.), Horaţiu, Ode. 186 Un salvator al femeii (lat.).
I— N-ai decât să fii intereseat de ce vrei tu, Gerald. Doar că
im mă interesează şi pe mine, adăugă Birkin. , I — Atunci ce-mi mai rămâne de făcut? interveni Gerald.
|-— Ce vrei. Mie ce altceva îmi rămâne de făcut? k In tăcerea care se lăsase, Birkin îl simţi pe Gerald meditând Biupra acestui fapt.
| — Să fiu al naibii dacă ştiu, veni răspunsul jovial.
B:— Vezi tu, spuse Birkin, o parte din tine şi-o doreşte pe Mussette şi nimic altceva decât pe ea, o altă parte din tine îşi doreşte minele, afacerile şi nimic altceva decât afacerile — căci Alta eşti tu, împărţit în bucăţele.
I
— Şi altă parte din mine îşi doreşte altceva, spuse Gerald pe un ton ciudat, încet dar clar. r —Ce? întrebă Birkin, destul de surprins.
■ — Asta speram să-mi spui tu, zise Gerald.
ICâteva momente se lăsă tăcerea.
■ — Nu pot să-ţi spun. Eu nu-mi găsesc propriul drum, ce să mai vorbim şi de tine. Ai putea să te însori, răspunse Birkin.
■ — Cu cine, cu Mussette? întrebă Gerald.
I" — Poate, zise Birkin, după care se ridică şi se duse la fereastră.
— Ăsta-i leacul tău universal, spuse Gerald, dar nici măcar nu l-ai încercat pe pielea ta încă şi ţi s-a şi făcut scârbă. I — Aşa e, spuse Birkin. Totuşi, am să izbutesc.
— Dacă te căsătoreşti?
— Da, răspunse Birkin cu încăpăţânare.
