L— Unde o să se ducă?
■— La Londra, Paris, Roma — Dumnezeu ştie. Mă aştept din plritea ei să
o pornească spre Damasc sau San Francisco; e o pasăre a paradisului. Naiba ştie ce-o căuta în Beldover. E o ( irsoană contradictorie, ca un vis.
■ Gerald medită câteva momente.
f ■— Cum de o cunoşti aşa de bine? întrebă el.
[«— Am cunoscut-o la Londra, răspunse acesta, în cercul lui AI|(ernon Strânge. Ii ştie pe Mussette, pe Libidnikov şi pe ceilalţi ■ chiar dacă nu personal. N-a făcut niciodată parte din acel grup — e mai convenţională, cumva. O cunosc de doi ani, aşa pfed.
•■— Mai are şi alte surse de venit în afară de şcoală? întrebă £ jerald.
— Da — dar nu în mod constant. îşi vinde lucrările. Are o oarecare reclame 16 .
P — Cu cât le vinde?
P ■— O guinee, zece guinee, r — Şi sunt bine făcute? Ce reprezintă?
— Cred că uneori îi ies extraordinar de bine. Cele două codobaturi din budoarul Hermionei sunt opera ei —- le-ai văzuţi — sunt sculptate în lemn şi pietate.
— Credeam că sunt tot nişte sculpturi primitive. •
— Nu, sunt opera ei. Asta reprezintă — animale şi păsării câteodată
omuleţi ciudaţi în haine obişnuite, şi sunt într-adevătl minunate când sunt gata. Au un oarecare aspect comic care e de-a dreptul inconştient şi subtil. ; flM ■ ; i E posibil să devină o artistă cunoscută, cândva? medităj Gerald.
— S-ar putea. Dar nu cred. O să renunţe la artă dacă apare altceva care să
o captiveze. Faptul că e o persoană contradictoriei o împiedică să ia arta în serios gpg nu trebuie să fie prea serioasă, căci altfel simte că ar trebui să
renunţe, la ea însăşi şi asta niţio s-o facă niciodată — întotdeauna se pune la adăpost. Asja< nu-mi place la genul acesta de oameni. Apropo, cum au decurs lucrurile cu Mussette, după ce-am plecat? Nu ştiu nimic.
Ah, destul de neplăcut. -Halliday a început să facă nazuii şi abia m-am putut abţine să nu-i sar la gât, aga cum ar fi făcut oricine.
Birkin tăcu.
— Bineînţeles, spuse el, Julius e cam nebun. Pe de o parte,! e un maniac religios, şi pe de altare fascinat de obscenităţi. Acum; e un servitor umil, care-i spală picioarele lui Iisus, alteori face^ schiţe obscene cu Iisus —
acţiune şi contraacţiune iar întrej astea două nu există nimic. E de-a dreptul nebun. Pe de o part,e,i vrea o floare neprihănită, o altă fată, cu chip de copil, iar pe de alta, trebuie ca Mussette să fie a lui, doar ca să-şi păteze reputaţia cu ea.
16Reputaţie (fr.)
— Asta nu mai înţeleg, spuse Gerald. O iubeşte pe Mussette sau nu?
— Nici da, nici nu. Ea este pentru el târfa, o adevărată târfa adulteră. Iar el tânjeşte să se terfelească în noroiul ei. Apoi sj scoală şi o cheamă pe floarea neprihănită, pe fata cu chip da copil, aşa că se distrează pe cinste. E vechea poveste — acţiunea şi 124 D.H. LawrenM contraacţiune, fără să mai existe nimic între ele.
— Nu ştiu, spuse Gerald după o pauză, dacă asta o deranjează pe Mussette chiar aşa de mult. Mie mi se pare că-i cam vulgară.
■— Dar am crezut că-ţi place, exclamă Birkin. Mie mi-a plăcut înt otdeauna.
Eu, personal, n-am avut niciodată de-a face cu ea.
i — Mi-a plăcut câteva zile, e adevărat, zise Gerald. Dar o săptămână
petrecută cu ea m-ar fi dat peste cap. Pielea acestui gen de femei are un miros specific, aşa încât într-un final te ecftrbeşti peste poate — chiar dacă
la început îţi place. r •— Ştiu, spuse Birkin, apoi adăugă oarecum impacientat: Hai, lu culcare, Gerald. Dumnezeu ştie cât o fi ceasul.
I
Gerald se uită la ceas şi în cele din urmă se sculă de pe pat şi ■le duse la el în cameră. Dar se întoarse înapoi, doar în cămaşă. I — Mai e ceva, spuse el, aşezându-se din nou pe pat. Totul s-a ifârşit furtunos şi n-am avut timp să-i dau nimic, r — Bani? zise Birkin. O să facă rost de la Halliday sau de la vreo cunoştinţă.
I— Dar atunci, spuse Gerald, mai bine îi dau cât i se cuvine şi închei socotelile.
P' — Nu-i pasă.
[ — Nu, poate că nu — dar când simţi că nu ţi-ai încheiat socotelile, e de preferat să termini odată cu asta.
I — Tu aşa ai face? întrebă Birkin, uitându-se la picioarele albe ale lui Gerald, în timp ce acesta şedea pe marginea patului în cămaşă.
Avea picioare cu o piele albă, fine, musculoase şi puternice. Totuşi pe Birkin îl impresionau cu un soi de patos, de gingăşie, de parcă ar fi fost ca ale unui copil.
—Cred că aş prefera să-mi închei socotelile, spuse Gerald, repetând distant.
— Nu contează dacă le închei sau nu, zise Birkin.
— Tot timpul spui că nu contează, spuse Gerald, uşor nedumerit,
