■ — Da, zise Gerald. Or să adoarmă instantaneu, acum că le-a fost creată

impresia că e seară.

■ — Sunt chiar aşa de uşor de păcălit? strigă Ursula.

I — A, da, răspunse Gerald. Nu ştii povestea lui Fabre26, care, pe când era copil, a pus capul unei găini sub aripă şi ea a adormit imediat? E chiar adevărată.

> — Şi asta l-a făcut să devină naturalist? întrebă Birkin.

I — Probabil, spuse Gerald.

26 t 60 Această poveste (în care protagonist este un curcan §i nu o găină) este amintită de naturalistul francez Jean-Henri Casimir Fabre (1823-1915) în lucrarea sa Souvenirs entomologiques (1879-1907).

I Intre timp, Ursula trăgea cu ochiul pe sub una dintre învelitoare. Canarul şedea într-un colţ, cu capul băgat sub aripă |i ghemuit, gata de culcare.

■ — Ce ridicol! strigă ea. Chiar crede că e noapte! Ce absurd! Serios acum, cum poţi să respecţi o fiinţă care e aşa de uşor păcălită? mmei 'îndrăgostite

— Da, zise Hermione cântat şi veni şi ea să se uite. îşi pus® mâna pe braţul Ursulei şi slobozi un chicot înfundat. Da, nu-i aşi că e comic? chicoti ea. Ca un soţ neghiob.

Apoi, fără să-şi ia mâna de pe braţul Ursulei, o trase deoparttl spunând pe tonul ei blând cântat:

— Cum ai venit aici? Ne-am întâlnit şi cu Gudrun.

—Am venit să mă uit la iaz, spuse Ursula, şi l-am găsit pal domnul Birkin acolo.

— Zău? Ăsta-i teritoriul familiei Brangwen, nu?

—Aşa speram şi eu, zise Ursula. Am venit aici ca să-mi caut un refugiu când v-am văzut pornind în josul lacului.

— Da? Şi acum te-am făcut să vii pe uscat.

Pleoapele Hermionei -se ridicară cu o mişcare straniei amuzată dar obosită.

Avusese întotdeauna înfăţişarea aceea ■ ciudată, extatică, nefirească şi necontrolată.

—Voiam să plec, zise Ursula, dar domnul Birkin a vrut să văd J camerele.

Nu-i aşa că-i minunat să locuieşti aici? E ideal.

— Da, spuse Hermione, absentă.

Apoi îi întoarse spatelfc Ursulei, de parcă nici n-ar fi băgat-o în seamă.

—Cum te simţi, Rupert? îi vorbi ea lui Birkin pe un toni cântat, afectuos.

— Foarte bine, răspunse el.

— Te-ai simţit destul de confortabil?

Privirea curioasă, sinistră şi plină de extaz se ivi pe chipul! Hermionei, pieptul ei se mişca convulsiv şi părea să fie pel jumătate hipnotizată.

'-^Destul de confortabil, replică el.

Urmă o pauză lungă, timp în care Hermione îl privi câteva]

clipe îndelungi pe sub pleoapele grele, adormite. 172

D.H.

LawretM — Şi crezi că ai să fii fericit aici? spuse ea într-un final. — Sunt sigur că aşa va fi.

Am să fac tot ce pot pentru dânsul, spuse soţia j muncitorului. Şi bărbatul meu de asemenea, aşa că sper să sel simtă bine. Hermione se întoarse şi o privi pe îndelete.

— Vă mulţumesc tare mult, spuse ea, după care se întoarse ilt cu spatele. îşi reluă poziţia şi, ridicându-şi chipul spre el şi sdresându-i-se numai lui, spuse: Ai măsurat camerele?

— Nu, zise el. Am meşterit la barcă.

—Facem asta acum? zise ea încet, pe un ton cumpănit şi ulm.

■ *— Aveţi o ruletă, doamnă Salmon?

întrebă el, întorcându-se ipre femeie. i —

Da, domnule, cred că pot să fac rost,

răspunse femeia,

■cotrobăind în grabă într-un coş. Asta-i singura pe care o am, dtcă credeţi că e bună.

I Hermione o luă, deşi i-o dăduse lui. ft — Mulţumesc tare mult, spuse ea. E foarte bună. Mulţumesc foarte mult. Apoi se întoarse spre Birkin, adresându-i-se cu o mişcare veselă: Facem asta acum, Rupert? ft —

Cum rămâne cu ceilalţi, or să se plictisească, zise el, fără chef. ■ — Vă

deranjează? întrebă Hermione, întorcându-se uşor câtre Ursula şi

Gerald.

■ — Deloc, răspunseră ei.

B — Cu care cameră începem mai întâi? zise ea, întorcându-se il In nou către Birkin, cu aceeaşi veselie, acum că urma să facă ceva împreună cu el.

B — O să începem cu care o fi, spuse el.

I — Să vă pregătesc ceaiul, în timp ce faceţi asta? zise soţia muncitorului, de asemenea veselă, pentru că şi ea avea ceva de ftcut. K — Eşti drăguţă? zise Hermione, întorcându-se spre ea cu o tnişcare curioasă de intimitate care părea s-o învăluie pe femeie, gS o atragă mai aproape de pieptul Hermionei, ceea ce-i făcu pe ceilalţi să stea deoparte. Aş fi foarte bucuroasă. Unde îl servim?

■ — Unde aţi dori? Aici, sau afară, pe iarbă?

I — Unde luăm ceaiul? se adresă Hermione pe un ton cântat grupului.