în faptul că psihologii care adoptă o atitudine pozitivă pot fi mai motivaţi să urmărească spiritul şi litera Codului Etic al APA, pentru că acesta reflectă propriile lor valori personale. Astfel, ei pot, în cele din urmă, să fie mai puţin înclinaţi să încalce prevederile Codului.
Accentul pus pe etica pozitivă are implicaţii asupra modului în care răspund psihologii numeroaselor provocări cu care se confruntă. Aceasta furnizează un cadru general de analiză a mod ului celui mai adecvat de acţiune. Pentru recomandări mai specifice, explorăm modelele următoare.
Trei modele utile în luarea deciziilor etice
Klein (2009) a folosit metafora ghidurilor de călătorie şi a hărţilor pentru şoferi pentru a explica diferenţele dintre urmarea întocmai a procedurilor şi folosirea judecăţii profesionale. Ghidurile pot fi de ajutor atâta timp cât şoferii nu întâlnesc situaţii neprevăzute. Totuşi, ei se pot rătăci cu mare uşurinţă dacă trebuie să facă vreun ocol din cauza vreunei lucrări la construcţia drumului sau a vreunui accident. Pe de altă parte, o hartă îi poate ajuta pe şoferi să ajungă la destinaţie, chiar dacă trebuie să facă ocoluri mari sau întâlnesc tot felul de obstacole. Ghidurile pot fi asemănate cu codurile etice; în această carte, noi vă
oferim hărţi.
Din experienţa acumulată ca psihologi practicieni, educatori şi consultanţi, am observat trei tipare sau teme de probleme şi SAMUEL J. KNAPP, MICHAEL C. GOTTLIEB, MITCHELL M. HANDELSMAN
situaţii dificile pe care le-am întâlnit şi în care i-am ajutat pe 25
studenţii şi psihologii cu care am lucrat să le rezolve. În primul rând, psihologii precum dr. Yasuto, din primul exemplu din această Introducere, pot constata că în anumite situaţii principiile etice pot intra în competiţie unele cu altele, astfel că nu poate fi respectat un principiu moral fără a fi încălcat un altul. Ca rezultat, psihologii aflaţi în asemenea situaţii sunt nesiguri cu privire la obiectivul pe care îl au de atins. În al doilea rând, psihologii ca dr. Smith, din cea de-a doua prezentare de caz, se pot simţi blocaţi şi în conflict cu ei înşişi ( din punct de vedere etic, emo
ţional sau logistic) atunci când se confrună cu eventualitatea eşecului terapiei. Mai exact, ei cunosc obiectivele, dar nu sunt siguri cum să ajungă la ele. În al treilea rând, psihologii precum dr. Parker din ce-a de-a treia vignetă, pot risca să-şi piardă clari-tatea gândirii cu privire la rolurile adecvate situaţiilor cu care se confruntă. În această carte, oferim hărţi sub forma a trei modele: modelul procesului decizional în problemele etice, modelul optimizării calităţii şi modelul aculturaţiei etice. Am constatat că
psihologii pot utiliza aceste modele fie separat, fie în combinaţie unele cu altele, pentru a aborda cele trei terne prezente în situaţiile problematice din punct de vedere etic, astfel rezolvând, punând de acord sau prevenind problemele ce pot apărea. În plus, am constatat faptul că psihologii pot implementa mai bine fiecare dintre aceste 'nodele dacă se apleacă asupra factorilor nonraţionali care k pot influenţa procesul decizional (ne ocupăm de aceşti factoj nonraţionali în Capitolul 1).
În primul rând, psihologii pot folosi strategiile de alegere a unei alternative eHce de acţiune atunci când nu pot adera simultan la un princ;.piu etic fără a încălca un altul. De exemplu, dr. Yasuto ar putea :ncălca principiul respectului deplin faţă de Dileir:! etice în psihoterapie■ Introducere: probleme, capcane şi alternative
