opinia altor persoane. Discutăm în continuare fiecare dintre 27
aceste principii.
Concentrarea asupra principiilor generale
Conform perspectivei eticii pozitive, psihologii trebuie să
îşi ancoreze întregul comportament profesional, inclusiv cel legat de managementul riscurilor, în principiile etice generale (Handelsman şi alţii, 2009): să asigure starea de bine a pacientului, să evite provocarea oricăror daune, să respecte autonomia de decizie a pacientului, fidelitatea (în sensul de loialitate), dreptatea şi binele public sau general (aceste principii sunt descrise în detaliu în Capitolul 2). Această perspectivă are implicaţii în realitate şi în practică. În primul exemplu de caz, dr. Yasuto s-a străduit să protejeze viaţa pacientului său. Scopul său nu era doar acela de a evita o tragere la răspundere juridică, deşi este importantă şi aceasta, ci de a-şi proteja pacientul prin furnizarea celui mai bun tratament posibil. Dacă dr. Yasuto s-ar fi concentrat exclusiv pe implicaţiile responsabilităţii sale personale, ar fi putut să sară de îndată la prima soluţie doar pe jumătate plauzibilă, care era aceea de a-şi trimite pacientul la spital. Până la urmă, s-ar putea argumenta că, dacă şi-ar fi forţat pacientul să se interneze, nu ar fi putut-o acuza nimeni de neglijenţă. Dar o soluţie pe termen scurt, centrată exclusiv pe autoprotecţia psihologului, ar fi putut în realitate să mărească probabilitatea ca pacientul să moară printr-un suicid - dacă pacientul şi-ar fi pierdut încrederea în psihologul său, ar fi ascuns informaţii în terapie sau chiar ar fi renunţat la tratament. În schimb, dr. Yasuto s-a concentrat pe binele pe termen lung al pacientului său, atitudine care necesită găsirea de modalităţi prin care să fie maximizat Dileme etice în psihoterapie ■ Introducere: probleme, capcane şi alternative
28
acest bine şi, dacă este posibil, să minimalizeze restrângerea autonomiei lui. Accentul pus pe importanţa principiilor etice generale este parte a eticii pozitive (Handelsman şi alţii, 2009).
Analiza factori lor emoţiona li
şi a altor factori nonraţionali
Analiza raţională are un rol important în luarea celor mai bune decizii. Cu toate acestea, cercetătorii au demonstrat că
deciziile etice sunt mai complexe. Aşa cum vom arăta în Capitolul 1, psihologii pot lua cele mai bune decizii atunci când îşi completează procesele cognitive cu un grad înalt de conştientizare a factorilor intuitivi, emoţionali sau a altor factori nonraţionali inerenţi în deliberările complexe. Într-adevăr, uneori, cogniţia poate chiar interfera cu abilitatea de a lua cele mai bune decizii etice, în special dacă psihologii - intenţionat sau neintenţionat - îşi folosesc abilitatea de a raţiona pentru a justifica sau raţionaliza deciziile luate în scopul propriilor lor interese.
În mai multe ocazii, pe parcursul cărţii, le vom cere cititorilor să
se pună în pielea protagoniştilor. De exemplu, dr. Yasuto avea suficientă conştiinţă de sine pentru a recunoaşte că sinuciderea propriului său tată i-âr fi putut influenţa decizia. Dar, ea putea fi motivată şi de factori nonraţionali mai subtili, care scapă
conştientizării sale imediate.
Psihologii, ca orice alţi agenţi morali, pot fi deseori influenţaţi de urme morale sau sentimente de apăsare cu privire la principiile etice pe care nu reuşesc să le respecte în întregime în timp ce analizează sau chiar după ce şi-au asumat o anumită poziţie etică (Nozick, 1968). Dr. Yasuto va lua cel mai probabil o decizie SAMUEL ). KNAPP, MICHAEL C. GOTTLIEB, MITCHELL M. HANDELSMAN
