26
autonomia pacientului său dacă, în acelaşi timp, ar dori să se asigure complet cu privire la siguranţa pacientului. Ne ocupăm de această dilemă în Capitolul 2.
În al doilea rând, psihologii pot aplica strategii de optimizare a calităţii atunci când au probleme în atingerea obiectivelor, deşi obiectivele par să fie clare şi sunt agreate şi cu pacienţii. În cel de-al doilea exemplu pe care l-am dat, dr. Smith şi pacientul său au căzut de acord asupra obiectivului de ameliorare a simptomatologiei depresiei, dar nu au reuşit (cel puţin, nu încă) să atingă
acest obiectiv. Ne ocupăm de aceste aspecte în Capitolul 3.
În al treilea rând, psihologii pot folosi modelul aculturaţiei etice atunci când nu sunt siguri de rolul lor sau când nu ştiu cum să integreze valorile şi idealurile etice personale cu responsabilităţile lor profesionale. În cel de-al treilea caz dat ca exemplu, dr. Parker avea suficiente cunoştinţe pentru a-şi păstra rolul profesional, deşi presiunile sociale l-ar fi putut împinge să abandoneze acest rol. Ne ocupăm de aceste aspecte în Capitolul 4.
Alte capitole aplică aceste trei modele la situaţii ce implică
roluri profesionale (Capitolul 5), aspecte legate de respectarea limitelor (Capitolul 6), consimţământul informat al pacientului (Capitolul 7), periculozitatea (Capitolul 8) şi problemele ce pot apărea atunci când valo!ile sunt în conflict (Capitolul 9).
Cum implementăm cele trei modele
Psihologii pot avea rezultate optime în lmplementarea fiecăruia dintre aceste trei modele dacă urmează patru principii de bază: (a) se concentrează asupra principiilor etice generale, (b) iau în considerare factorii emoţionali şi nonrnţionali, (c) acceptă
faptul că unele probleme au soluţii greu de 3esizat şi (d) solicită
SAMUEL]. KNAPP, MICHAEL C. GOTTLIEB, MITCHELL M. HANDELSMAN
