,,mult din ceea ce este considerat astăzi a fi etică este doar reglementare prezentată ca fiind o filosofie" (p. x).
Noi credem că abordarea de tipul eticii plafonate îi păcăleşte pe psihologi - şi pe experţii în domeniul eticii -, oferind o perspectivă limitată asupra procesului de decizie etică. Nu doar că prezintă etica într-o manieră neplăcută şi în mod nenecesar producătoare de anxietate, dar, cum vom arăta mai târziu, poate pune în pericol calitatea serviciilor. Nu reuşeşte să
ia în consideraţie spiritul sau filosofia care stă la baza normelor etice, modurile subtile în care calitatea serviciilor poate fi depreciată sau optimizată şi modurile în care etica îi poate inspira şi înălţa pe acei psihologi care se străduiesc să fie cât mai buni în tot ceea ce fac.
Dileme etice în psihoterapie ■ Introducere: probleme, capcane şi alternative
22
Considerăm că etica pozitivă este o alternativă preferabilă.
Această abordare caută să găsească o relaţie mai potrivită între reguli, reglementări şi standardele care ne guvernează munca, pe de o parte, şi idealurile etice generale sau aspiraţionale, pe de altă parte (Handelsman, Knapp şi Gottlieb, 2001, 2009; Knapp şi Small, 1997). Această metodă înseamnă ancorarea tuturor comportamentelor şi deciziilor profesionale într-o filosofie etică fundamentală a ceea ce pot fi psihologii, nu doar evitarea a ceea ce nu ar trebui să facă aceştia.
Este cu siguranţă de dorit să prevenim încălcarea legilor şi a standardelor care guvernează activitatea psihologilor. Conform abordării pozitive, însă, practica etică nu doar le cere psihologilor să cunoască şi să urmeze regulile, dar le cere acestora să ia în considerare şi în ce măsură pot maximiza implementarea valorilor lor morale în contextul rolurilor lor profesionale.
Diferenţa dintre abordarea etică pozitivă şi etica plafonată
poate consta în mai mult decât doar o modalitate convenabilă
de a descrie perspective diferite cu privire la procesul decizional etic. Unele dovezi au sugerat că asemenea perspective diferite pot reflecta o dihotomie mai bazală, cu originea în chiar psihologia umană. Cercetarea experimentală asupra comportamentului condiţionat a făcut să fie recunoscute diferenţele dintre comportamentele de confruntare şi cele de evitare, probabil reflectând două sisteme de activare comportamentală separate (Carver, 2006). Janoff-Bulman, Sheikh şi Hepp (2009) au speculat că exact aceste două procese de confruntare/evitare se pot aplica şi comportamentului moral, şi chiar într-o manieră asemănătoare diferenţierii dintre etica pozitivă (sistem de confruntare sau de urmărire a beneficiilor) şi etica plafonată (sistem bazat pe evitare sau pe urmărirea potenţialelor daune).
SAMU EL]. KNAPP, MICHAEL C. GOTTLIEB, MITCHELL M. HANDELSMAN
