Dr. Smith nu avea nicio neclaritate cu privire la obiectivul său de a asigura starea de bine a pacientei sale, dar se simţea frustrat din cauză că nu era sigur cum anume să atingă acest obiectiv.
Psihologii pot să nu fie siguri în legătură cu modul în care pot păstra echilibrul între valorile lor personale şi cele profesionale şi se pot confrunta cu propriile emoţii foarte puternice, precum frica, furia sau compasiunea. Iată un exemplu: Ambiguitatea rolului: social sau profesional?
Un psihoterapeut proaspăt licenţiat, dr. Parker lua parte la o cină oferită de un vechi prieten din facultate. Gazda l-a prezentat unei invitate, care i-a zis: ,,Dar eu vă cunosc! Sunteţi terapeutul vecinei mele, Renee! Vorbeşte tot timpul despre dumneavoastră. Sunteţi foarte bun! A fost chiar ieri la dumneavoastră, nu-i aşa?"
Cu toate că se afla într-o situaţie socială, iar intenţia observaţiei interlocutorului fuse.se una de apropiere prietenoasă, dr. Parker nu putea răspunde nici ca prieten, nici ca invitat.
Normele pe care ar fi trebuit să le respecte ca invitat la o petrecere l-ar fi obligat să se angajeze în conversaţia cu celălalt invitat şi să împărtăşească prieteneşte informaţii despre cunoştinţele comune. Cu toate acestea, dr. Parker a trebuit să ţină seama de faptul că rolul său profesional atrage şi obligaţii specifice, care fac ca unele comportamente, care sunt adecvate într-o relaţie SAMUEL J. KNAPP, MICHAEL C. GOTTLIEB, MITCHELL M. HANDELSMAN
socială, să nu fie adecvate pentru cineva aflat într-o relaţie pro-19
fesională cu un pacient. Deşi păstrarea confidenţialităţii faţă de un pacient atunci când se află la o petrecere nu ar fi o mare bătaie de cap pentru psihologii cu ceva experienţă, pot apărea oricând alte conflicte de rol, mai subtile, în care este uşor de alunecat către normele şi valorile prieteniei sau ale moralităţii sociale, deşi un asemenea comportament poate dăuna relaţiei profesionale.
Codurile etice nu sunt suficiente
Probleme ca acestea apar în zona gri a eticii, acolo unde răspunsurile nu sunt evidente şi nu pot fi împărţite în albe sau negre. Nicio lege, regulă, sentinţă judecătorească sau standard al Codului Etic al APA nu le poate spune psihologilor exact ce să facă. Cel mai bun răspuns nu poate fi găsit nici într-o clauză
de treizeci de cuvinte din Codul Etic al APA, nici într-o frază
succintă sau în vreun comentariu inteligent dintr-o prelegere pe teme de etică, sau în acţiuni dictate de vreo procedură unidimensională, logică, raţională.
Psihologii vor avea şanse mai mari de a rezolva cu succes acest tip de probleme dacă sunt bine informaţi cu privire la legile şi codurile etice în vigoare care le guvernează profesia. Codurile etice identifică aspectele etice2 frecvente pe care le întâlnesc psihologii, iar apoi furnizează o conduită prescriptivă. Codurile de conduită profesională, aşa cum este şi Codul Etic al APA, reflectă cunoaşterea acumulată de membrii profesiei respective şi sunt rezultatul experienţei generaţiilor trecute, al reflecţiilor filosofice şi al analizei juridice privitoare la practica profesiei 2
Unii ·autori fac o distincţie între termenii etic şi moral, dar această distincţie nu este universal recunoscută. Noi utilizăm aceşti doi termeni cu sens interschimbabil.
Dileme eticein psihoterapie ■ Introducere: probleme, capcane şi alternative
