psihologului este de a face tot ce este mai bine pentru pacientul 249
său (starea de bine a pacientului), el trebuie să aibă în vedere şisiguranţa altor persoane (binele general) şi prevenirea vătămăriiacestora şi a pacientului său (evitarea daunelor). Dar, la unmoment dat, el poate fi nevoit să intervină împotriva voinţeipacientului, ca urmare trecând peste respectul faţă de autonomiaacestuia.
Am lucrat cu terapeuţi care intrau în profesie după mulţi anide carieră profesională în drept şi în drept execuţional. Pentruunii dintre ei, strategiile de separare pot conduce la aplicarearigidă a clauzelor legale privind raportarea cazurilor. Pentrualţii, strategiile de separare pot include repulsia morală careacţie la rasismul pacienţilor. Ambele tipuri de răspuns pot .
submina principiile profesionale, precum competenţa şirespectul. Să luăm în considerare acest exemplu:Un pacient alcoolic22
Un pacient s-a prezentat la şedinţa de terapie într-o stareevidentă de ebrietate. Văzând că pacientul nu putea beneficiaîn niciun mod de terapie din cauza stării în care se afla, psihologa a întrerupt şedinţa şi l-a întrebat dacă avea cu ce să seîntoarcă acasă. Pacientul i-a răspuns că venise cu maşina.
Psihologa şi-a făcut griji în legătură cu capacitatea lui de aconduce până acasă în condiţii de siguranţă şi a încercat să-lconvingă să îi cheme un taxi, dar el a refuzat. Ea s-a oferit să
plătească taxiul în locul lui, dar el a refuzat din nou. Atunci eai-a cerut cheile de la maşină, dar el a refuzat şi acest lucru.
22
Părţi din această secţiune sunt adaptate după „What to Do With a Drunken Pacient?"
(Ce să facem cu un pacient beat), de S. Knapp, 2012, Pensylvannia Psychologist, august2012, pp. 3-4. Copyright 2012, Pennsylvania Psychological Association. Adaptare cupermisiune.
Dileme etice în psihoterapie ■ Principiul binelui general ...
