54
atât mnemonicele propuse de Bransford şi Stein (1993), cât şi pe cele ale lui Hărtel şi Hărtel (1997).
Sistemele IDEAL şi SHAPE sunt modele generale de luare a deciziilor şi nu sunt specifice exclusiv domeniului eticii. Mulţi dintre factorii care apar în luarea deciziilor în general sunt aplicabili şi procesului de luare a deciziilor etice (Elm şi Radin, 2012). Vom trece în revistă bazele eticii bazate pe principii, iar apoi vom descrie fiecare dintre cei cinci paşi pentru a arăta în ce mod sunt aceştia aplicabili în etica bazată pe principii. Dorim să
subliniem chiar de la început însă că modelul nostru este unul dinamic; în funcţie de circumstanţele unei probleme, decidentul poate fi nevoit să sară peste unii dintre aceşti paşi, să repete alţi paşi, să îi parcurgă în sens invers sau să modifice în alte moduri secvenţa procesului de luare a deciziilor.
Etica bazată pe principii
Aşa cum arătam în Capitolul 1, filosoful englez William David Ross (1930/1998) a dezvoltat etica bazată pe principii, iar filosofii americani Thomas Beauchamp şi James Childress (2009) au extins-o şi au aplicat-o la domeniul îngrijirii sănătăţii. Influenţa eticii bazate pe principii se observă clar în „Principiile etice ale psihologilor şi codul de conduită", elaborate de APA (2010), în care Principiile Generale (aspiraţionale) sunt, în mare, modelate după teoriile lui W.D. Ross.
W.D. Ross (1930/1998) a dezvoltat etica bazată pe principii după ce a reflectat asupra a două curente filosofice dominante ale vremii sale: curentul deontologic şi utilitarismul. Etica deontologică se axează pe importanţa respectării regulior care stabilesc obligaţii şi interdicţii. W.D. Ross a apreciat importanţa pe care SAMUEL ]. KNAPP, MICHAEL C. GOTTLIEB, MITCHELL M. HANDELSMAN
etica deontologică o acordă respectării valorilor fundamentale, 55
dar nu a agreat faptul că aceasta nu permite excepţii în unele circumstanţe unice specifice şi că nu oferă un model de luare a deciziilor etice care să poată fi aplicat atunci când două sau mai multe obligaţii par să se contrazică una pe cealaltă.
Dimpotrivă, utilitarismul se concentrează pe importanţa observării efectului comportamentului asupra tuturor persoanelor afectate. W. D. Ross (1930/1998) a apreciat utilitarismul datorită
faptului că oferă un model pentru procesul decizional etic şi pentru că pune accent pe starea de bine a tuturor oamenilor afectaţi de comportamentul celui care decide. Ceea ce nu i-a plă·cut însă este faptul că utilitarismul considera că efectul comportamentului îi afectează în mod egal pe toţi cei implicaţi -
mai concret, în procesul de realizare a judecăţilor morale, starea de bine a unui străin avea aceeaşi pondere ca starea de bine a membrilor familiilor, prietenilor sau a altor persoane faţă de care agentul moral are obligaţii specifice. În consecinţă, W.D. Ross a încercat să dezvolte o filosofie care să maximizeze punctele tari şi să diminueze efectele limitelor eticii deontologice şi, respectiv, ale celei utilitariste. Astfel, etica bazată pe principii pe care a dezvoltat-o el a păstrat accentul pus pe obligaţiile morale, aşa cum se regăseşte acesta în etica deontologică, şi a inclus un model al procesului de luare a deciziilor, aşa cum propunea utilitarismul.
W.D. Ross (1930/1998) a identificat şase obligaţii prima facie, pe care toţi oamenii în general trebuie să le îndeplinească şi care reprezintă datorii sau obligaţii rezonabile la a căror îndeplinire ne putem aştepta din partea oricărui individ. El a identificat următoarele obligaţii, fără a le ordona într-o ordine anume sau a stabili vreun grad de prioritate între ele şi fără pretenţia de Dileme etice în psihoterapie ■ Modelul procesului etic. ..
