56
„a fi complete sau definitive" (p. 269): fidelitate, recunoştinţă, dreptate, promovarea stării de bine, autoperfecţionare şi evitarea provocării oricăror daune. Mai târziu, Beauchamp şi Childress (2009) au identificat acele principii care se aplică în mod mai direct profesioniştilor din domeniul sănătăţii, care includ promovarea stării de bine (respectiv a acţiona pentru promovarea bunei stări a unei alte persoane), evitarea oricăror daune (a evita orice daună ce ar putea fi provocată unei alte persoane), respectarea autonomiei pacientului (a respecta deciziile luate de pacient şi a promova acele circumstanţe care îl ajută pe pacient să ia decizii în cunoştinţă de cauză), dreptate (fie sub forma justiţiei procedurale -tratarea corectă a oamenilor -, fie a justiţiei distributive - în sensul că orice membru al societăţii are acces la acele bunuri ale societăţii care sunt necesare vieţii) şi relaţia medic-pacient (obligaţia de îndeplinire a promisiunilor). Knapp şi VandeCreek (2012) au adăugat bunăstarea generală sau publică
(gestionarea îndeplinirii obligaţiilor faţă de societate în ansamblul ei). Definiţiile pe scurt şi exemple ale acestor principii sunt prezentate în Tabelul 2.1.
Există uşoare diferenţe între modurile în care diferiţi autori formulează sau discută aceste principii etice generale. De exemplu, Principiile Generale ale Codului Etic APA combină principiul promovării stării de bine cu cel al evitării oricăror daune.
Noi însă suntem de acord cu Beauchamp şi Childress (2009) că
evitarea daunelor trebuie să fie un principiu separat de cel al promovării stării de bine, pentru că există o înclinaţie umană
naturală către a da mai mare greutate evenimentelor negative decât celor pozitive, chiar şi atunci când au valenţe egale.
SAMUEL ] . KNAPP, MICHAEL C. GOTTLIEB, MITCHELL M. HANDELSMAN
Tabelul 2.1. Definiţii şi exemple ale principiilor etice 57
Respectarea autonomiei pacientului: Respectarea capacităţii de decizie a persoanelor autonome
