permite psihologilor să ţină seama de aceşti factori în toate deli-51
berările profesionale pe care le fac.
Atunci când psihologii se confruntă cu situaţii în care se simt ameninţaţi în orice mod, ei pot experimenta o mare tensiune psihică din cauza încărcăturii cognitive crescute. Ei pot fi mai puţin capabili să gândească clar şi pot deveni predispuşi la alegerea soluţiilor celor mai rapide, care să le reducă repede nivelul crescut de stres. Practicienii pot greşi involuntar şi, în acest proces, pot crea probleme şi mai mari pentru ei înşişi şi pentru pacienţii lor. Vestea bună este că aceste procese nu sunt incon
ştiente în sensul psihodinamic; mai exact, psihologii le pot con
ştientiza fără prea mare efort. Cu cât ştiu mai multe lucruri despre factorii prezentaţi în acest capitol, cu atât vor fi decidenţi mai buni. Luarea în considerare a acestor factori îi va ajuta pe practicieni să aibă răbdare şi să caute ajutor pentru a evita capcanele cele mai frecvente. În următoarele capitole, discutăm despre modul în care poate fi îmbunătăţit procesul de luare a deciziilor etice prin procedee alternative care pot preveni, atenua sau contracara aceste procese nonraţionale.
Dileme etice in psihoterapie■ De ce sunt alegerile etice atât de dificile?
CAPITOLU L 2
Modelul procesului etic
de luare a deciziilor
Din punctul de vedere al eticii bazate pe principii, termenul dilemă etică se aplică acelor situaţii în care două sau mai multe principii etice generale par a fi în conflict unul cu altul, astfel încât psihologul nu poate respecta unul dintre principii fără a-l încălca pe celălalt (Beauchamp şi Childress, 2009). Asemenea dileme pot apărea în situaţii în care standardele aplicabile conform Codului de Etică al Asociaţiei Psihologice Americane (APA, 2010) se află în conflict unele cu altele sau lasă la latitudinea judecăţii profesionale a psihologului luarea unor decizii privitoare la conflicte între prevederile Codului Etic şi cele care apar în alte legi sau norme instituţionale aplicabile.
Alteori, psihologii se confrunţă cu situaţii în care nici Codul de Etică al APA, nici alte legi în vigoare nu le oferă recomandări de acţiune adecvate situaţiei concrete cu care se confruntă.
Discutăm în detaliu fiecare dintre aceste arii mai târziu, în cuprinsul acestei lucrări.5
5
Părţi din acest capitol sunt adaptate după Practicai Ethics for Psychologists: A Positive Approach, Second Edition (p. 35-48), de S.J. Knapp şi L.D. VandeCreek, 2012, SAMUEL]. KNAPP, MICHAEL C. GOTTLIEB, MITCHELL M. HANDELSMAN
