48
Afect înseamnă calitatea specifică a „bunătăţii" sau „răută-ţii" (1) resimţite ca o stare afectivă (conştientă sau nu) şi (2) demarcând calitatatea pozitivă sau negativă a unui stimul.
Răspunsurile afective apar rapid şi automat. .. Sprijinirea pe asemenea sentimente poate fi caracterizată ca euristică
afectivă. (p. 397)
Oamenii răspund la stimuli atât cognitiv, cât şi afectiv şi îşi pot forma opinii sau pot acţiona prea repede doar pe baza emoţiilor lor.
Euristica afectivă este un exemplu de substituţie, în care răspunsul la o întrebare uşoară (Ce simt faţă de asta?) serveşte drept răspuns la o întrebare mult mai grea (Ce cred despre asta? Sau, ce ar trebui să fac în legătură cu asta?). (Kahneman, 2012, p. 219)
De exemplu, atunci când psihologului îi place un pacient, ar putea fi mai predispus să accepte versiunea pacientului cu privire la evenimente, să tolereze comportamente de neacceptat în terapie sau să nu reuşească să observe, să discute sau chiar să
pună în discuţie comportamentul pacientului. Mai exact, emoţia pozitivă generată de către pacient psihologului modifică, adeseori scăpând controlului conştient, interpretările pe care psihologul le face cu privire la comportamentul pacientului şi maniera în care conduce terapia.
Pe de altă parte, dacă psihologii se simt intimidaţi de pacient sau de vreun avocat, ei pot fi de acord cu uşurinţă cu acţiuni despre care ştiu că nu sunt înţelepte, bazându-se doar pe reacţia lor afectivă faţă de dorinţa de a evita stresul unei SAMUEL]. KNAPP, MICHAEL C. GOTTLIEB, MITCHELL M. HANDELSMAN
confruntări sau pe nevoia lor de a stabili limite. Dacă psihologii 49
ar fi capabili să îşi conţină sau să treacă peste sentimentele proprii şi să se gândească la situaţia respectivă cu mai mult calm, ei ar putea găsi şi alte soluţii satisfăcătoare, care nu i-ar pune în pericol. (Pentru mai multe pe această temă a se vedea Gottlieb şi alţii, 2013.)
Abordarea naturalistă a procesului:
un alt punct de vedere
În ultimii ani li s-a acordat foarte multă atenţie lui Kahneman şi colegilor săi, dar şi alţi cercetători au avut contribuţii importante la cercetările asupra procesului de luare a deciziilor. De exemplu, Klein a susţinut conceptul de proces decizional naturalist, care descrie deciziile de succes bazate pe intuiţia expertă în situa
ţii complexe (Kahneman şi Klein, 2009). El a criticat punerea unui prea mare accent pe euristici şi distorsiuni şi a susţinut că
