oamenii iau decizii bune dacă primesc informaţii corecte, dacă
informaţia le parvine într-o manieră mai uşor de înţeles şi dacă
sunt antrenaţi la un nivel înalt de expertiză.
Poziţia lui Klein este de foarte mare valoare; totuşi, el recunoaşte că şi euristicile şi distorsiunile au un rol în luarea deciziilor. Cu siguranţă, psihologii sunt experţi şi iau decizii clinice complexe în fiecare zi, inclusiv decizii etice complicate. Dar sunt deciziile lor etice cele mai bune decizii posibile, în special atunci când se află în condiţii de stres? Cu certitudine, efectul euristicilor şi al distorsiunilor este mai mare în dilemele cu mize ridicate, în care marginea de eroare permisă este foarte îngustă.
Cu toate că nu avem cunoştinţă de vreo cercetare care să se fi ocupat în mod specific de acest aspect, este posibil ca influenţa Dileme etice în psihoterapie■ De ce sunt alegerile etice atât de dificile?
so
euristicilor şi a distorsiunilor să crească atunci când psihologii se află sub stres. În asemenea momente, greşelile cauzate de fenomene precum teoria estimării şanselor, aversiunea faţă de pierdere şi conflictul de interese pot avea consecinţe grave. Când sunt stresaţi, psihologi care sunt altminteri foarte capabili pot să facă greşeli ca urmare a faptului că nu-şi dau suficient timp de gândire şi a probabilităţii mai mici de a-şi putea identifica propriile erori de gândire.
Rezumat: cine ar fi crezut?
În acest capitol am prezentat un material pe care unii l-ar ptuea considera deconcertant. Sugerăm că o diversitate de predispoziţii inerente şi naturale influenţează procesul de luare a deciziilor etice în moduri insidioase şi adeseori dăunătoare, care de multe ori scapă capacităţii noastre de conştientizare. Aceşti factori sunt ubicui şi nu sunt restricţionaţi la anumite situaţii, nici nu se regăsesc doar la practicienii „neetici"; aceşti factori sunt fenomene inerente, ce ţin de funcţionarea minţii umane.
Cu toate că pot interfera cu procesele decizionale etice de rutină, ei pot interfera cu mai mare probabilitate în desfăşurarea acestor procese atunci când stresul este mare, când interesul egoist este mai puternic decât în mod o,bişnuit, când psihologul are de-a face cu pacienţi neobişnuiţi sau provocatori sau când se confruntă cu obligaţii şi principii aflate în conflict. În oricare dintre aceste situaţii, factorii nonraţionali pot deveni problematici. Înţelegerea faptului că toţi profesioniştii sunt oameni şi au emoţii, interese personale şi predispoziţia de a gândi rapid folosind distorsiuni şi euristici poate creşte nivelul conştientizării de sine şi le poate SAMUEL]. KNAPP, MICHAEL C. GOTTLIEB, MITCHELL M. HANDELSMAN
