îmbunătăţi numărul şi calitatea opţiunilor dacă îşi ascultă cu 59
atenţie pacienţii şi dacă discută cu aceştia, precum şi cu celelalte persoane care ar putea fi influenţate de decizia care urmează a fi luată. Mai exact, ei trebuie să discute toate aspectele cu celelalte persoane implicate - inclusiv prin discuţii cu pacienţii şi cu alte persoane afectate de deciziile lor, în consultaţii formale -
şi să ia în considerare şi influenţele cognitive şi emoţionale asupra procesului de luare a unei decizii.
Un număr mare de dovezi vin în sprijinul importanţei ascultării şi a discuţiilor din reţelele sociale pentru găsirea de soluţii alternative adecvate. În prezentarea pe care o face istoriei tehnologiei şi ştiinţei, S. Johnson (2010) demontează credinţa populară
conform căreia un geniu singuratic ar putea produce mari inovaţii prin idei surprinzătoare care să devanseze nivelul de cunoaştere al umanităţii cu ani sau chiar zeci de ani de zile.
Dimpotrivă, el susţinea că cei mai mulţi dintre inovatori au o reţea de colaboratori apropiaţi (sau o reţea prin care ideile circulă liber) şi că descoperirile ştiinţifice sunt aproape întotdeauna doar îmbunătăţiri incrementale ale unor idei deja existente. Au loc doar nişte salturi ceva mai mari. În mod similar, psihologii pot folosi şi ei reţelele şi conexiunile pentru a îmbunătăţi calitatea ideilor lor. Ideile la care se ajunge prin schimb liber cu pacien
ţii, membrii cercurilor sociale ale pacienţilor şi din consultarea cu specialişti pot conduce la o mai bună înţelegere a situaţiei sau la intervenţii pe care psihologii nu le-ar fi putut genera singuri.
Aşa cum observau W.B. Johnson, Barnett, Elman, Forrest şi Kaslow (2013), psihologii îşi îmbunătăţesc nivelul de competenţă
atunci când au o reţea formată din relaţii profesionale cu colegi care sunt interesaţi de progresul lor profesional.
Dileme etice în psihoterapie ■ Modelul procesului etic ...
