„Dileme etice în psihoterapie” de Samuel J. Knapp

Select the language in which you want the text you are reading to be translated, then select the words you don't know with the cursor to get the translation above the selected word!

Go to page:

Text Size:

În cazul persoanelor care nu au capacitatea legală de a-şi da un consimţământ informat, psihologii trebuie totuşi (1) să le furnizeze o explicaţie corespunzătoare, (2) să caute să obţină

acceptul pacientului, (3) să ia în considerare preferinţele unei asemenea persoane şi să pună pe primul plan interesele ei şi (4) să obţină permisiunile corespunzătoare din partea unei persoane autorizate din punct de vedere legal, dacă o asemenea înlocuire este permisă sau impusă prin lege.

În general, părinţii pun înainte de toate interesul copiilor lor, iar psihologii pot presupune, de regulă, că părinţii le impun adolescenţilor să facă ceva ce ei consideră că este bine pentru ei. Mai exact, părinţii pot cere tratamentul din cauză că ei înşişi consideră că starea de bine prevalează asupra respectului faţă de autonomia copilului lor. Codul Etic al APA recunoaşte faptul că

dorinţele celui care are puterea de a decide (de obicei părintele) se pot impune în faţa celor ale pacientului copil sau adolescent.

De aceea, psihologii vor încerca să diminueze daunele produse prin încălcarea autonomiei adolescentului, prin încercarea de a primi acceptul acestor pacienţi şi de a lua în consideraţie preferinţele lor, acest lucru putând fi esenţial pentru succesul tratamentului. Adolescenţii pot privi terapia, uneori pe bună dreptate, ca pe o încercare de a le fi controlat comportamentul sau de a fi determinaţi să facă lucruri pe care în mod obişnuit ei nu ar vrea să le facă (Oetzel şi Scherer, 2003), sau pot simţi că situaţia de pacient îi stigmatizează ca fiind "bolnavii" familiei, chiar dacă

şi alţi membri ai familiei lor pot avea unele probleme.

Mulţi psihologi încearcă să păstreze echilibrul între principiul stării de bine şi cel al respectului faţă de autonomia pacientului în cazul adolescenţilor, utilizând standarde flexibile. Mai exact, SAMUEL J. KNAPP, MICHAEL C. GOTTLIEB, MITCHELL M. HANDELSMAN

„Dileme etice în psihoterapie” de Samuel J. Knapp

examinează complexitățile etice cu care se confruntă psihoterapeuții în practica lor zilnică. Autorul abordează o varietate de dileme etice întâlnite în procesul terapeutic, oferind o analiză detaliată a aspectelor morale și profesionale care pot influența deciziile terapeuților.
Knapp discută despre principii etice fundamentale, cum ar fi confidențialitatea, respectul pentru autonomie, și justiția, și cum acestea se aplică în diferite situații terapeutice. El prezintă cazuri concrete pentru a ilustra provocările cu care se pot confrunta profesioniștii, cum ar fi conflictele de interese, dilemele legate de raportul terapeutic și gestionarea situațiilor de criză.
Cartea subliniază importanța reflecției critice și a supervizării în abordarea dilemelor etice, încurajând psihoterapeuții să-și examineze propriile valori, credințe și prejudecăți. Knapp oferă, de asemenea, resurse și strategii pentru a ajuta terapeuții să navigheze aceste dileme, promovând astfel o practică mai responsabilă și etică.
„Dileme etice în psihoterapie” este o lectură esențială pentru psihologi, psihoterapeuți, studenți în domeniul sănătății mintale și toți cei interesați de etica profesională în psihoterapie. Cartea contribuie la aprofundarea înțelegerii problemelor etice și la dezvoltarea unei practici terapeutice bazate pe principii solide de integritate și responsabilitate.