în violatorul Laurei, sora ei mai mică; şi tot Iris, când, lăsându-se orbită de propria-i dragoste pentru Alex, cel care-i va deveniamant, nu realizează decât prea târziu intensitatea devoţiuniiLaurei pentru acelaşi bărbat, cauzându-i acesteia inevitabilasinucidere. Nu în ultimul rând, însuşi creatorul asasinului orb,Alex Thomas, cel care nu are ochi pentru iubirea Laurei darcare nu vede nici câtă suferinţă îi provoacă lui Iris prinatitudinea doar aparent dezinteresată cu privire la un posibilviitor împreună, ajunge, paradoxal, să se transforme înpropriul său personaj şi, de ce nu, în propriul său asasin.
S-a spus în repetate rânduri că protagoniştii lui Atwood suntfie supravieţuitori, fie victime. Posibil. În Asasinul orb, însă, ca şi în povestirea SF inclusă în roman, ei sunt atât supravieţuitori cât şi victime, la fel cum, la nivel stilistic, realismul nu exclude tehnicile postmoderne ci, dimpotrivă, le pune şi mai clar în valoare.
Titlul acestei prefeţe este mai degrabă un deziderat. Darprimii paşi s-au făcut deja şi alţii vor urma. Fiecare roman alscriitoarei merită făcut cunoscut publicului din România, dar 16
- MARGARET ATWOOD -
Asasinul orb era aproape o datorie de onoare. Orice literatură
trebuie să se deschidă altor literaturi, şi nu e ca şi cumliteratura română nu o face. Doar că uneori surprizele vin deunde te aştepţi mai puţin, şi literatura canadiană, insuficientcunoscută la noi, ar putea reprezenta o surpriză plăcută.
17
- ASASINUL ORB -
Tabel cronologic
1939 – 18 noiembrie: la Spitalul General din Ottawa se naşte Margaret Atwood. Nu e primul copil (Harold, fratele, se născuse doi ani mai devreme) şi nici ultimul (acesta va fi Ruth, în 1951) al lui Margaret Killiam Atwood şi Carl Edmund Atwood, dar avea să devină cel mai faimos.
Copilăria până la şapte ani şi-o petrece în pădurile din nordul provinciei Quebec, unde tatăl ei, entomolog de profesie, conduce o mică staţiune de cercetare. Izolată de societate, Peggy, cum i se spunea atunci, îşi dezvoltă
pasiunea pentru citit şi creşte într-un mediu emancipat, departe de stereotipurile culturale legate de rolul sexelor în societate: „Scuzele, când existau, nu ţineau de sex ci cel mult de vârstă”, îşi aminteşte scriitoarea. Când însă va începe să
frecventeze constant cursurile şcolare, după vârsta de opt ani, Margaret va avea un şoc: „Eram acum confruntată cu realitatea sub forma altor fetiţe de vârsta mea – sclifoseala şi snobismul vieţii lor tipic bizantine, bazată pe şuşoteală şi bârfă şi incapacitatea lor de a lua o râmă în mână fără a scoate tot felul de sunete” urmărind-o multa vreme pe scriitoare, care redă cel mai bine inadecvarea sa la cutumele unei lumi pe care n-o bănuise posibilă în romanul semiautobiografic Cat’s Eye (Bila de sticlă).
1946 – Carl Atwood primeşte un post de profesor la Universitatea din Toronto şi familia se mută acolo.
1952 – Urmează timp de cinci ani cursurile liceului Leaside din Toronto.
18
- MARGARET ATWOOD -
1956 – Întorcându-se într-o zi de la şcoală, formează o poezie în minte şi din acel moment realizează că vrea să
devină scriitoare.
Are „curajul” să declare colegelor de liceu că vrea să devină
scriitoare într-un moment când sintagma „scriitor canadian”
era considerată a fi oximoronică. Publică poezie şi proză în anuarul liceului, încurajată şi de profesoara ei de engleză, Miss Bessie Billings, care apare ca personaj într-una din povestirile din Moral Disorder (Dezordine morală), cea mai recentă publicaţie a autoarei.
1957 – Studentă la Victoria College din cadrul Universităţii din Toronto, unde îl va avea ca profesor pe Northrop Frye. Renumitul critic nu îi va deveni mentor, aşa cum s-a sugerat, dar va avea meritul, prin atitudinea sa responsabilă în faţa literaturii, şi în special în faţa poeziei canadiene, de a-i inocula lui Atwood sentimentul că a fi scriitor în Canada nu însemna automat marginalizare, excludere, anonimitate şi sărăcie. Până la sfârşitul facultăţii va publica în Acta Victoriană, The Canadian Forum şi The Strand şi va citi constant din creaţiile ei în cadrul cenaclurilor ce se ţineau în faimoasa Ambasadă Boemă, un restaurant unde scriitorii se întâlneau să-şi prezinte creaţiile.
1961 – Obţine diploma de licenţă cu distincţia cum laude.
Publică două sute cincizeci de exemplare din primul său volum de poezie, Double Persephone, inaugurând astfel ceea va deveni o obsesie a scrisului atwoodian: dualitatea (toate personajele
atwoodiene
se
autodefinesc
ca
naturi
ambivalente, ambidextre, niciunul dintre cei doi poli identitari reuşind să-şi fie suficient sieşi). Un exemplar din ediţia originală, vândut la apariţie cu aproximativ 50 de cenţi, costă în prezent în jur de două mii de dolari. Atwood primeşte pentru volumul de debut premiul E.J. Pratt. Obţine o bursă de masterat la Colegiul Radcliffe din cadrul Universităţii Harvard, unde va studia cu Perry Miller 19
- ASASINUL ORB -
(romantismul american) şi Jerome Buckley (literatură
victoriană).
1962 – Obţine diploma de masterat şi se înscrie la doctorat. Pe perioada verii se angajează pe post de casieră şi chelneriţă într-un restaurant deoarece „[avea] nevoie de bani şi asta era singura slujbă pe care o puteai obţine atunci, şi asta dacă aveai noroc”. Experienţa acumulată îi va servi în Lady Oracle (Doamna Oracol) şi într-o serie de alte nuvele.
1963 – Pleacă de la Harvard pentru a lucra la Canadian Facts Market, o companie de sondare a pieţei din Toronto, detaliu ce va fi încorporat ulterior în romanul Femeia comestibilă. Scrie un roman rămas nepublicat.
1964 – Predă un an la Universitatea British Columbia din Vancouver, perioadă în care redactează prima variantă la Femeia comestibilă.
1965 – Revine la Harvard pentru a-şi susţine alte examene de doctorat. Scrie două treimi din teză, pe care în final o va lăsa neterminată. În anul 2004, Universitatea Harvard îi va acorda totuşi distincţia onorifică de doctor în litere.
Cambridge University făcuse acelaşi lucru în 2001. O listă
exhaustivă cu premiile şi distincţiile conferite lui Margaret Atwood poate fi consultată pe Internet.