Văzîndu-i uimirea şi încîntarea, chipul lui se îmbujoră pînă în vîrful nasului:

― Chiar a mea, doamnă. Catîrului nu i-a plăcut, dar am cîntat-o mereu, mereu pentru propria mea desfătare. Odată, în tinereţe, am văzut palatul acela ― un loc uriaş şi bogat în nestemate pe care l-am zărit de la distanţă în timpul unui mare carnaval. Erau acolo oameni de o strălucire nevisată şi de o splendoare neasemuită, cum n-am mai văzut niciodată de atunci, nici măcar la curtea Catîrului. Ceea ce am creat eu nu este decît o palidă imitaţie, dar asta din cauza sărăciei imaginaţiei mele. Eu îi spun: „Amintirea Catîrului''.

În timp ce Bayta şi Magnifico flecăreau, Mis se scutură şi redeveni vioi.

― Ascultă, zise el, ascultă, Magnifico, ai vrea să faci acelaşi lucru şi pentru alţii?

O clipă, măscăriciul se trase înapoi speriat.

― Pentru mii de oameni, ridică Mis glasul, în marile Săli ale Fundaţiei. Ai vrea să-ţi fii propriul stăpîn, respectat de toată lumea, bogat şi... ― aici imaginaţia îl părăsi. Şi cîte altele. Ei, ce spui?

Măscăriciul privi în treacăt spre Bayta:

― Ea are să fie lîngă mine?

Bayta pufni în rîs:

― Bineînţeles, caraghiosule. Ar fi posibil să te părăsesc acum, cînd eşti pe punctul de a deveni celebru şi bogat?

― Totul va fi al tău, răspunse el cu convingere, şi bineînţeles că toate comorile Galaxei vor fi ale tale ca să-mi răscumpăr datoria pentru bunătatea ce mi-ai arătat-o.

― Dar, interveni Mis ca din întîmplare, dacă mai întîi mă ajuţi...

― Cu ce?

Psihologul făcu o pauză, apoi spuse zîmbind:

― O mică sondare superficială care n-o să-ţi facă nici un rău. Nu-ţi va atinge decît suprafaţa creierului.

Chipul lui Magnifico trădă brusc o spaimă de moarte:

― Nu vreau Sonda. Am văzut-o la lucru. Îţi secătuieşte mintea şi-ţi lasă ţeasta goală pe dinăuntru. Catîrul o folosea în cazul trădătorilor şi apoi îi lăsa să cutreiere fară nici o ţintă pe străzi, pînă se milostivea cineva de ei şi-i ucidea. Ridică braţele ca să-l îndepărteze pe Mis.

― Aceea era o Sondă Psihică, explică Mis răbdător, şi oricum nu dăunează cuiva decît dacă e utilizată greşii. Sonda aceasta a mea este de suprafaţă şi nu face rău nici unui copilaş.

― Aşa e, Magnifico, îl îndemnă Bayta. O facem doar ca să ne ajuţi să-l înfrîngem pe Catîr şi să-l ţinem departe de noi. De îndată ce vom face asta, tu şi cu mine vom fi vestiţi şi bogaţi toată viaţa.

Magnifico întinse o mînă tremurătoare:

― Atunci, vrei să mă ţii de mînă?

Bayta îi luă mîna între ale ei şi măscăriciul urmări cu ochii mari cum i se pun pe cap plăcuţele lustruite ale aparatului.

Ebling Mis se lăfăia nepăsător pe scaunul luxos din apartamentului particular al primarului Indbur, cîtuşi de puţin impresionat sau recunoscător pentru cinstea ce i se făcuse, şi-l privea cu răutate neascunsă pe micuţul primar care nu-şi găsea locul. Zvîrli apoi chiştocul ţigării de foi şi scuipă cîteva firişoare de tutun ce-i rămăseseră pe limbă.

― Şi, apropo, Indbur, dacă vrei ceva special pentru următorul concert de la Sala Mallow, zise el, poţi să-i trimiţi pe cîntăreţii aceia la jucării electronice în pustiul din care au venit şi să-l angajezi pe şmecherul ăsta mic pentru a cînta la Vizi-Sonor. Indbur, e de necrezut cum cîntă.

― Nu te-am chemat aici să-mi ţii prelegeri despre muzică, spuse Indbur necăjit. Ce veşti mai ai despre Catîr? Asta să-mi spui. Ce-i cu el?

― Catîrul? Păi, să-ţi spun şi despre asta. Am folosit o sondă de suprafaţă şi n-am obţinut mare lucru. Nu pot folosi Sonda Psihică pentru că amărîtul acela este speriat de moarte cînd aude de ea, astfel că rezistenţa pe care ar opune-o i-ar pîrjoli mintea aia incalificabilă de îndată ce i-aş aplica-o. Dar, uite ce-am descoperit şi dacă o să încetezi să mai baţi darabana cu degetele în masă... În primul rînd, trebuie alungată teama de forţa fizică a Catîrului. Probabil că e puternic, dar majoritatea basmelor pe care le spune măscăriciul ăsta sînt considerabil umflate de memoria lui încărcată de temeri. Poartă ochelari ciudaţi şi ochii lui ucid, deci are evidente puteri mintale,

― Asta o ştiam de la bun început, comentă acru primarul.

― Atunci, Sonda confirmă acelaşi lucru, şi de aici încolo voi lucra matematic.

― Zău? Şi cît are să dureze? O să mă ameţeşti cu vorbe şi promisiuni.

― Cam o lună, aş zice, şi s-ar putea să mai am ceva pentru tine. După cum, la fel de bine, s-ar putea să n-am nimic. Dar ce contează? Dacă totul e în afara Planului Seldon, şansele noastre sînt infime, incalificabil de mici.

Indbur se răţoi furios la psiholog:

― Acum te-am prins, trădătorule. Mincinosule! Zi că nu eşti şi tu unul din ticăloşii propagatori de zvonuri care propovăduiesc defetismul şi panica în întreaga Fundaţie, făcîndu-mi sarcina de două ori mai grea.

― Eu? Eu? făcu Mis, simţind că vede negru în faţa ochilor de furie.

― Pentru că, pe toţi norii de praf ai Spaţiului, spuse Indbur arţăgos, Fundaţia va învinge ― Fundaţia trebuie să învingă,

― În ciuda înfrîngerii de la Horleggor?

― N-a fost o înfrîngere. Ai înghiţit şi tu minciuna pe care o vîntură toată lumea? Am fost copleşiţi şi trădaţi...

― De către cine? întrebă Mis dispreţuitor.

― Democraţii păduchioşi sînt cei care-au făcut-o, strigă Indbur. Ştiam demult că Flota este parazitată de grupuri democratice. Majoritatea au fost daţi afară, dar au rămas destui care ar putea să explice incredibila capitulare a douăzeci de nave în toiul bătăliei ― suficient pentru a forţa o înfrîngere. Din punctul ăsta de vedere, domnule slobod la gură, patriot şi culme a virtuţilor primitive, care sînt legăturile tale cu democraţii?

Ebling Mis ridică din umeri, respingînd acuzaţia:

― Ai luat-o razna, ştii? Dar de atunci retragerea continuă şi, în plus, pentru pierderea unei jumătăţi din Siwenna tot democraţii sînt de vină?

― Nu. Nu democraţii, zîmbi tăios omuleţul. Ne retragem ― aşa cum s-a retras dintotdeauna Fundaţia în faţa atacurilor, pînă cînd inevitabilul mers al istoriei ne va surîde. Văd deja rezultatul. Aşa-zisa Rezistenţă a democraţilor a difuzat deja manifeste, jurînd să-şi dovedească credinţa şi să sprijine Guvernul. S-ar putea să fie o farsă, o acoperire pentru o trădare şi mai mare, dar mă slujesc de ea, iar propaganda care rezultă îşi va avea efectele ei bune, oricare ar fi planurile trădătorilor şi ticăloşilor. Şi chiar mai mult decît atît...

― Ce anume e mai mult, Indbur?

― Judecă şi singur. Acum două zile, aşa-numita Asociaţie a Neguţătorilor Independenţi a declarat război Catîrului, şi flota Fundaţiei s-a întărit, dintr-un foc, cu o mie de nave. Înţelegi tu, Catîrul ăsta a împins lucrurile prea departe. Ne găseşte dezbinaţi şi ciorovăindu-ne între noi, dar sub presiunea atacului ne unim şi redevenim puternici. Trebuie să piardă. E inevitabil, ea întotdeauna.

Mis părea să mai radieze încă scepticism:

― Atunci spune-mi tu că Seldon a plănuit pînă şi apariţia întîmplătoare a unui mutant.

― Mutant? Eu nu l-aş putea deosebi de o fiinţă umană şi nici tu, dar dăm crezare scornelilor unui căpitan rebel, unor tineri fără minte, de cine ştie unde, şi unui măscărici nătîng. Pierzi din vedere cea mai convingătoare dovadă dintre toate ― cea pe care singur ai descoperit-o.

― Eu?

Pentru o clipă, Mis rămase descumpănit.

― Da, tu, rînji primarul. Bolta Timpului se va deschide peste nouă săptămîni. Şi ce-i cu asta? Se deschide pentru o criză. Şi dacă acest atac al Catîrului nu este o criză, atunci care e "adevărata" criză pentru care se va deschide Bolta? Răspunde-mi, umflat bătrîn.

Psihologul făcu un semn a lehamite: