Se zbătu sălbatic atunci cînd ea îl atinse. Toran se aplecă şi-l lovi cu pumnul în bărbie. Magnifico se lăsă moale şi-şi pierdu cunoştinţa, iar Toran îl ridică şi-l puse în spinare ca pe un sac de cartofi.

În ziua următoare, dizgraţioasele nave de luptă ale Catîrului, înnegrite de fumul bătăliilor, coborîră în şir nesfîrşit pe terenurile de aterizare ale planetei Terminus. Generalul care condusese atacul trecu în mare viteză pe strada principală, pustie, din Terminus City, într-un automobil de teren de fabricaţie străină, singurul care funcţiona, în timp ce toate automobilele atomice din oraş zăceau inutile.

Proclamarea ocupaţiei a fost dată publicităţii exact la douăzeci şi patru de ore după apariţia lui Seldon în faţa atotputernicilor Fundaţiei.

Dintre toate planetele, doar cele ale Neguţătorilor Independenţi mai rezistau, şi puterea Catîrului ― acum cuceritor al Fundaţiei ― se îndrepta împotriva lor.

l9

Începutul căutării

IZOLATĂ, planeta Haven ― singura planeta a unui soare unic din Sectorul Galactic ce strălucea palid în golul intergalactic ― era asediată.

În înţeles strict militar, era sigur în stare de asediu, întrucît pe o distanţă de douăzeci de parseci în direcţia Galaxiei se aflau graniţele controlate de bazele din linia întîi ale Catîrului. În cele patru luni ce trecuseră de la răsunătoarea prăbuşire a Fundaţiei, comunicaţiile planetei Haven fuseseră spulberate ca o pînză de păianjen luată de furtună. Navele Havenului se strînseseră toate pe lumea-mamă şi doar Haven propriu-zis era acum baza de luptă.

Asediul era mai aproape ca oricînd şi din alte pricini, mai ales că sentimentul de neajutorare şi pieire invadase inimile oamenilor.

Bayta o luă pe intervalul sinuos, vopsit în roz, pe lîngă şirurile de mese cu tăblii de plastic alb ca laptele şi-şi găsi locul, lăsîndu-se în voia simţului ei de orientare. Se aşeză confortabil pe scaunul înalt, fără braţe, răspunse mecanic la cîteva saluturi pe care abia dacă le auzi, se frecă cu dosul mîinii obosite la ochiul care o durea şi întinse cealaltă mînă după meniu.

Avu timp să constate o violentă reacţie mintală de dezgust faţă de prezenţa persistentă a diferitelor feluri de mîncare din ciuperci de cultură, care erau considerate delicatese deosebite pe Haven, dar pe care Bayta, ca una crescută pe Fundaţie, le găsea total necomestibile ― cînd deodată îşi dădu seama că cineva suspina lîngă ea şi ridică privirea.

Pînă în acel moment nu-i prea acordase atenţie lui Juddee, o blondă oarecare, nu prea frumoasă, cu nasul cîrn, care stătea de obicei la o masă situată în diagonală faţă de a ei, şi pe care o considerase drept o prezenţă, şi nu o cunoştinţă. Dar acum Juddee plîngea, muşcînd cu amărăciune din batista udă de lacrimi, suspinînd şi încercînd să se stăpînească, dar nereuşind decît să se înece, încît faţa ei era punctată de pete roşii. Avea pe umeri costumul antiradiaţii, iar masca transparentă îi căzuse în farfuria cu desert şi rămăsese uitată acolo.

Bayta se alătură celor trei fete care încercau, pe rînd, dar fără nici un folos, s-o încurajeze bătînd-o uşor pe umeri, mîngîindu-i părul sau şoptindu-i vorbe de alinare.

― Ce s-a întîmplat? întrebă încet Bayta,

Una dintre fete se întoarse către ea şi ridică discret din umeri în semn de „nu ştiu". Apoi, simţind ineficacitatea gestului, o trase pe Bayta deoparte.

― Cred că a avut o zi cumplită şi e îngrijorată în legătură cu soţul ei.

― E în vreo patrulă spaţială?

― Da.

Bayta întinse mîna în semn de prietenie către Juddee.

― De ce nu te duci acasă, Juddee? Cuvintele ei transmiseră bună-dispoziţie şi curaj, în contrast cu vorbele pierite, neconvingătoare şi fără noima ce i se adresaseră pînă atunci.

Juddee ridică ochii şi spuse pe jumătate îmbufnată:

― Am mai avut o zi liberă săptămîna asta...

― Atunci o să-ţi iei două. Dacă încerci să rămîi în continuare, să ştii că săptămîna cealaltă va trebui să-ţi iei trei zile libere ― aşa că, ducîndu-te acum acasă, dai şi o dovadă de patriotism. Fetelor, lucraţi vreuna în acelaşi departament cu ea? Bine, atunci aveţi grijă de cartela ei. Juddee, cel mai bine e să treci întîi pe la toaletă, ca să-ţi revină culoarea în obraji. Hai! Mişcă-te!

Bayta se întoarse uşurată la scaunul ei şi ridică din nou meniul de pe masă. Stările acestea erau contagioase. Într-o asemenea situaţie tulbure şi încordată, o fată care s-ar pune pe plîns ar da peste cap activitatea unui întreg departament.

Făcu o alegere care-o umplu de dezgust, apăsă butoanele potrivite de lîngă cotul ei şi puse meniul la locul lui.

Fata înaltă şi brunetă din faţa ei spuse:

― Nu prea putem face altceva decît să plîngem, nu crezi?

Buzele ei uimitor de pline aproape că nici nu se mişcaseră, iar Bayta băgă de seamă că fata avea colţurile buzelor uşor fardate pentru a crea impresia unui zîmbet imperceptibil, care reprezenta ultimul cuvînt al eleganţei.

Bayta analiză înţepătura insinuantă a vorbelor fetei şi rămase recunoscătoare pentru momentul de răgaz ce i-l oferi sosirea prînzului, apărut după ce o porţiune din tăblia mesei lunecă fără zgomot într-o parte şi tava se ridică. Rupse cu atenţie ambalajul tacîmurilor, pe care le manevră delicat ca să nu se frigă.

― Nu te poţi gîndi la altceva, Hella?

― A, ba da, zise Hella. Pot! (Cu o mişcare expertă a degetelor, îşi azvîrli ţigara în dezintegratorul de lîngă ea, şi minuscula licărire atomică o mistui într-o clipă.) De exemplu, spuse ea ― împreunîndu-şi mîinile cu degete lungi şi îngrijite sub bărbie ―, mă gîndesc că am putea încheia un acord favorabil cu acest Catîr şi am pune capăt acestui război fără sens. În al doilea rînd, eu nu am nici... ăă... mijloacele necesare care să-mi permită să plec repede undeva atunci cînd Catîrul ne va cuceri.

Bayta reuşi să-şi păstreze calmul şi limpezimea gîndirii. Cu o voce plăcută şi indiferentă întrebă:

― N-ai pe nimeni ― soţ sau frate ― pe vreo navă de luptă?

― Nu. Şi tocmai de aceea nu văd rostul sacrificiului pe care îl fac soţii sau fraţii altora.

― Sacrificiile vor fi mai mari dacă ne predăm.

― Fundaţia a capitulat şi acum e pace. Bărbaţii noştri sînt plecaţi cu toţii şi întreaga Galaxie ne este împotrivă.

― Mă tem că lipsa bărbaţilor te îngrijorează cel mai mult, îi spuse duios Bayta, care mesteca în grabă legume, simţind vag că în jurul ei se făcuse linişte. Nimeni nu catadicsi să răspundă vorbelor cinice ale Hellei.

Plecă în goană, după ce apăsă pe butonul pentru curăţarea mesei şi pregătirea ei pentru ocupanta din schimbul următor.

O fată proaspăt sosită, la trei mese mai încolo, şopti către Hella:

― Cine era?

Hella se strîmbă indiferentă:

― Nepoata coordonatorului. Nu ştiai?

― Zău? Şi ce face aici? întrebă aceasta, câutînd să mai vadă o dată silueta care se îndepărta.

― Lucrează la banda de montaj. N-ai băgat de seamă că sentimentele patriotice au mare trecere? Totu-i atît de democratic încît îmi vine să vărs.

― Ei, şi tu, Hella, zise fata grăsuţă din dreapta. Doar nu ne-a ameninţat cu relaţiile ei pînă acum. De ce nu-i dai pace?

Hella îşi ignoră vecina, măsurînd-o cu o privire glacială, şi-şi aprinse o altă ţigară.

Fata proaspăt sosită asculta cu interes flecăreala contabilei cu ochi strălucitori din faţa ei: