― Pentru numele Galaxiei! Lasă-mă pe mine să-ţi explic, fiinţă respingătoare ce eşti. Nu-mi mai pune în cîrcă ceea ce n-am spus şi nu mai întoarce pe toate feţele orice afirmaţie de-a mea, că altfel plec şi las totul să se facă praf în jurul tău. Ţine minte, neghiob incalificabil ce eşti, Fundaţia va reuşi pentru că aşa trebuie, dar dacă eu plec acum şi te las în pace, tu nu vei reuşi nimic.
Trîntindu-şi cu năduf pălăria de pămînt, Mis o luă grăbit pe scările platformei pe care era aşezat biroul larg şi, împingînd precipitat hîrtiile de pe el, se aşeză pe-un colţ.
Înnebunit, Indbur se gîndi să cheme garda sau să folosească vreuna din armele aflate în birou. Ochii lui Mis îl ţintuiau însă cu furie şi nu reuşi decît să se facă mai mic şi să adopte o atitudine de supuşenie.
― Doctore Mis, începu el, nu prea convins de necesitatea respectării formalităţilor, trebuie să...
― Ţine-ţi gura, se răsti feroce Mis, şi ascultă. Dacă chestia asta de aici, zise el şi lovi straşnic cu palma dosarul legat de pe birou, e o prelucrare neroadă a raportului meu, azvîrle-o cît colo. Orice raport pe care-l înaintez trece prin mîinile a douăzeci şi ceva de funcţionari, ajunge la tine şi apoi îmi este înmânat, după ce mai trece pe la alţi douăzeci. Toate bune şi frumoase dacă nu există nimic secret în raport. Ei, bine, eu am aici ceva confidenţial. Atît de confidenţial, încît nici băieţii cu care colaborez n-au prins de veste. Munca au făcut-o ei, desigur, dar fiecare a desăvîrşit cîte o porţiune neînsemnată şi izolată, iar eu am asamblat toate părţile astea. Ştii ce reprezintă Bolta Timpului?
Indbur dădu afirmativ din cap, dar Mis continuă să vorbească nestăpînit, cu o plăcere şi o bucurie nedisimulate.
― Ei, o să-ţi spun eu, pentru că de multă vreme îmi imaginam că Galaxia va ajunge în situaţia asta incalificabilă ; îţi citesc în ochi ce-ai vrea să faci acum, farsor şi guguman ce eşti. Ţii mîna lîngă un buton pe care, dacă apeşi, or să năvălească aici soldaţi cu zecile ca să mă căsăpească, dar te temi de ceea ce ştiu, te temi de o Criză Seldon. Dar te asigur că, dacă atingi ceva de pe birou, îţi fărîm capul incalificabil înainte de intrarea vreunuia. Oricum, tu, banditul de taică-tu şi piratul de bunică-tu aţi supt de-ajuns din vlaga Fundaţiei.
― Asta e înaltă trădare, bîigui Indbur.
― Bineînţeles că e, făcu Mis cu o bucurie ascunsă, dar ce poţi să faci? Hai să-ţi vorbesc despre Bolta Timpului. Această Boltă a Timpului e ceea ce Hari Seldon a instalat aici la început pentru a ne ajuta să depăşim situaţiile mai grele. Seldon a pregătit cîte un simulacru personal ca ajutor pentru fiecare Criză şi a dat explicaţii. Au fost patru crize pînă acum ― deci patru apariţii. Prima oară a apărut cînd criza era la apogeu. A doua oară, în momentul imediat următor evoluţiei reuşite a celei de-a doua crize. La crizele a treia şi a patra a fost ignorat, probabil, pentru că nu mai era nevoie de ajutorul lui, dar cercetările recente, şi care nu sînt incluse în rapoartele pe care le ai, ne arata că el oricum a apărut, şi încă la momentul potrivit. Pricepi?
Mis nici nu aşteptă, de altfel, un răspuns. Îşi azvîrli, în cele din urmă, ţigara de foi, ajunsă într-o stare jalnică, şi se scotoci prin buzunare după alta, o găsi şi o aprinse. Pufăi nervos de cîteva ori, scoţînd vălătuci de fum.
― În mod oficial, spuse el, am încercat să reconstruiesc ştiinţa psihoistoriei. Ei bine, nimeni n-o să reuşească asta nici acum, nici peste un veac. Numai că eu am făcut progrese în ceea ce priveşte elementele simple şi le-am putut folosi ca scuză ca să mă amestec şi în problema Bolţii Timpului. Ceea ce am făcut presupune determinarea, cu o doză apreciabilă de siguranţă, a datei exacte a următoarei apariţii a lui Hari Seldon. Cu alte cuvinte, pot să-ţi ofer data la care iminenta Criză Seldon, cea de-a ciucea, va ajunge la apogeu.
― Şi cînd va avea loc? întrebă încordat Indbur.
Mis, cu o nepăsare veselă, lăsă bomba să explodeze:
― Peste patru luni. Patru luni incalificabile, fără două zile.
― Patru luni! făcu Indbur cu o vehemenţă care nu-i era în fire. Imposibil.
― Imposibil, pe naiba!
― Patru luni? Îţi dai seama ce înseamnă asia? Unei crize iminente peste patru luni i-au trebuit ani întregi ca să se dezvolte.
― Şi de ce nu? Există vreo lege a naturii care să-i impună unui proces să se maturizeze la lumina zilei?
― Dar nimic n-o prevesteşte. Nu se simte nici un pericol. Indbur aproape că-şî frîngea mîinile de îngrijorare. Apoi, cu o furie care mocnise îndeajuns, explodă: Dă-te jos de pe biroul meu şi lasă-mă să-mi pun lucrurile în ordine. Cum îţi închipui că pot să gîndesc în condiţiile astea?
Luat prin surprindere, Mis se ridică greoi de pe birou şi se dădu într-o parte.
Indbur rearanjă obiectele pe locurile lor iniţiale cu mişcări febrile. Spuse repede şi precipitat:
― Nu ai nici un drept să dai buzna aici. Dacă ţi-ai fi prezentat teoria...
― Dar nu e o teorie.
― Iar eu spun că este o teorie. Dacă ai fi prezentat-o cu probe şi argumente într-un mod adecvat, ar fi mers la biroul de Ştiinţe Istorice. Acum ar fi fost tratată cu toată seriozitatea, analiza rezultată mi-ar fi fost prezentata mie şi apoi, desigur, s-ar fi întreprins măsurile ce se cuveneau. Aşa, însă, m-ai sîcîit pe mine fără nici un motiv întemeiat. Aha, uite-o aici!
Ţinea în mînă o foaie de hîrtie argintie şi transparentă pe care o scutură în direcţia solidului psiholog.
― Acesta este un scurt rezumat pe care-l pregătesc eu însumi, săptămînal, privind problemele externe care apar. Ascultă: am încheiat negocierile pentru un tratat comercial cu Mores, continuăm negocierile pentru un altul cu Lyonesse, am trimis o delegaţie la nu ştiu ce sărbătorire pe Bonde, am primit nu ştiu ce plîngere de pe Kalgan şi am promis să o soluţionăm, am protestat împotriva unor practici comerciale ilegale din Asperta, iar ei au promis să rezolve problema, şi altele, şi altele, tot aşa. (Privirea primarului alunecă în josul listei cu notaţii codificate şi apoi aşeză cu atenţie foaia la locul ei în dosarul potrivit, din locul potrivit.) Îţi spun eu, Mis, că de aici nu rezultă decît adieri de ordine şi pace...
Uşa de la capătul îndepărtat se deschise şi în birou intră, într-o manieră dramatică, fără nici o legătura cu viaţa reală, o notabilitate îmbrăcată într-un costum simplu.
Indbur dădu să se ridice de pe scaun, dar se răzgîndi. Avu ciudata şi ireala senzaţie că lumea se învîrteşte în jurul lui, senzaţie pe care mulţi dintre noi o încercăm atunci cînd se întîmplă prea multe într-o singură zi. După ce Mis intrase cu forţa şi-l enervase, acum apărea, la fel de nepotrivit, secretarul său, care cel puţin cunoştea regulile casei.
Acesta făcu o plecăciune adîncă. Indbur întrebă tăios:
― Ce e?
Secretarul răspunse cu capul plecat, de parcă s-ar fi adresat pardoselii:
― Excelenţă, Căpitanul Han Pritcher de la Informaţii s-a întors de pe Kalgan, încălcînd ordinele dumneavoastră, şi a fost întemniţat potrivit ordinului dumneavoastră anterior ― ordinul X20-5l3. Acum îşi aşteaptă execuţia. Cei care-l însoţesc au fost reţinuţi pentru interogatoriu şi s-a întocmit un raport complet.
Exasperat, Indbur spuse:
― S-a primit un raport complet. Şi?
― Excelenţă, Căpitanul Pritcher a raportat, cam confuz, despre existenţa unor planuri primejdioase din partea noului Lord al Kalganului. Nu i s-a acordat dreptul la replică, potrivit ordinelor anterioare ― ordinul dumneavoastră X 20-65l ―, dar afirmaţiile lui au fost înregistrate şi vi s-a înaintat un raport complet.
― S-a primit un raport complet. Şi? urlă Indbur.
― Excelenţă, în ultimul sfert de oră au fost primite o serie de rapoarte de la frontiera Salinniană. Nave identificate ca aparţinînd Kalganului au pătruns pe teritoriul Fundaţiei fără autorizaţie. Navele sînt înarmate. Au avut loc lupte.
Secretarul se aplecă pînă la pămînt. Indbur rămase în picioare. Ebling Mis se scutură ca să-şi revină din surpriză, îl apucă pe secretar de mînă, îl ridică în picioare şi-l lovi sănătos peste umăr:
― Hei, ai face bine să-l eliberezi pe acest Căpitan Pritcher şi să-l trimiţi încoace. Acum, ieşi!
Secretarul plecă şi Mis se întoarse către primar:
