― N-am înţeles de la început puterea neobişnuită cu care eram înzestrat şi ea mi s-a revelat încet, cu paşi şovăielnici. Şi cînd am înţeles pe deplin, nu-mi venea a crede. Pentru mine, minţile oamenilor sînt ca nişte cadrane, cu ace care indică emoţia dominantă. Aceasta este o imagine puţin sugestivă, dar cum să vă fac să înţelegeţi? Încet-încet, am descoperit că puteam pătrunde în acele minţi şi întoarce acul indicator în direcţia pe care o doream, fixîndu-l acolo pe vecie. Mi-a trebuit şi mai mult timp să înţeleg că ceilalţi nu erau capabili de aşa ceva.
Astfel s-a născut conştiinţa puterii şi, totodată, dorinţa de a-mi reabilita copilăria. Poate veţi reuşi să înţelegeţi, sau veţi încerca măcar. Nu e uşor să fii o curiozitate a naturii ― să ai minte şi capacitate de înţelegere, şi totuşi să fii o monstruozitate. Rîs şi cruzime! Să fii diferit! Să fii ignorat! N-aţi trăit un asemenea sentiment.
Magnifico ridică privirea spre cer, se legănă pe călcîie şi continuă să povestească nepăsător:
― Cum am aflat, am hotărît ca eu şi restul Galaxiei să schimbăm rolurile. Lumea profitase de mine pînă atunci şi răbdasem în tăcere vreme de douăzeci şi doi de ani. Venise rîndul meu! Acum restul lumii trebuia să mă asculte pe mine! Şi şansele Galaxiei erau destul de mari. Unul ca mine! Iar ei, trilioane! (Făcu o pauză şi se uită pe furiş la Bayta.) Aveam însă un punct slab. Nu reprezentam nimic. Dacă voiam să dobîndesc putere, o puteam face doar cu ajutorul celorlalţi. Am reuşit prin mijlocitori, întotdeauna! Exact cum spunea Pritchcr. Prin mijlocirea unui pirat, am obţinut prima mea bază de operaţii de pe un asteroid. Prin mijlocirea unui industriaş, am pus piciorul pentru prima oară pe o planetă. Prin mulţi alţii, terminînd cu Lordul războinic al Kalganului, am cucerit Kalganul şi am căpătat o flotă. A urmat Fundaţia, şi aţi apărut voi doi în viaţa mea. Fundaţia, continuă el delicat, a fost întreprinderea cea mai dificilă cu care m-am confruntat. Pentru a o înfrînge, trebuia să cîştig de partea mea, să zdrobesc sau să fac inutilă o parte foarte mare a clasei conducătoare. Aş fi putut s-o fac pornind de la zero, însă a fost posibilă o lovitură de teatru. La urma urmelor, dacă un bărbat puternic ridică două sute cincizeci de kilograme, asta nu înseamnă că e dispus s-o facă tot timpul. Controlul emoţional nu este o tieabă uşoară şi prefer să-mi folosesc puterea numai atunci cînd este absolut necesar. Aşa că am acceptat aliaţi în primul meu atac asupra Fundaţiei. În postură de propriul meu măscărici, am căutat agentul, sau agenţii Fundaţiei, care fuseseră fără îndoială trimişi pe Kalgan să facă cercetări în legătură cu persoana mea. Acum ştiu că-l căutam pe Han Pritcher. Printr-o întorsătură norocoasă, v-am găsit pe voi. Eu sînt telepat, dar nu desăvârşit, şi, doamna mea, voi eraţi de pe Fundaţie. Acest lucru m-a indus în eroare. Faptul că Pritcher ni s-a alăturat s-a dovedit a fi punctul de plecare al unei erori fatale.
Toran dădu semne de nemulţumire.
― Stai puţin, spuse el pe un ton revoltat. Vrei să spui că atunci cînd l-am înfruntat doar cu o armă paralizantă pe locotenentul acela de pe Kalgan, şi te-am salvat, m-ai controlat emoţional şi m-ai determinat să fac asta? (Turba de furie.) Vrei sa spui că mi-ai controlat sentimentele tot timpul de atunci încoace?
Pe chipul lui Magnifico trecu o umbră de zîmbet:
― De ce nu? Nu crezi că e posibil? Atunci întreabă-te... Dacă ai fi judecat cu propria-ţi minte, ai fi riscat să mori pentru un monstru necunoscut pe care nu-l mai văzuseşi în viaţa ta? Îmi imaginez că ai fost şi tu surprins de ceea ce-ai făcut cînd, mai tîrziu, ai apreciat lucrurile la rece.
― Da, spuse Bayta distantă, ai fost controlat. E cît se poate de limpede.
― Aşa cum s-a şi întîmplat, continuă Catîrul, Toran nu era în primejdie. Locotenentul avea ordine precise să ne facă scăpaţi. Aşa că noi trei şi Pritcher am plecat pe Fundaţie şi aţi văzut cum s-a pornit de îndată campania mea. Cînd Pritcher a fost judecat de Curtea Marţială cu noi de faţă, am fost foarte ocupat. Judecătorii militari din acel proces au comandat mai apoi escadroane în război. S-au predat destul de repede, iar Flota mea a cîştigat bătăliile de la Horleggor şi altele mai neînsemnate. Prin Pritcher l-am cunoscut pe doctorul Mis care mi-a adus un Vizi-Sonor din proprie iniţiativă şi mi-a simplificat extraordinar misiunea. Dar n-a făcut-o numai din proprie iniţiativă.
― Concertele acelea! îl întrerupse Bayta. Tot încercam să le găsesc rostul. Acum înţeleg.
― Da, spuse Magnifico. Vizi-Sonorul acţionează ca un instrument de focalizare a atenţiei. Într-un fel, este un instrument primitiv pentru controlul emoţional. Cu el pot manipula mai intens mulţimi şi indivizi luaţi separat. Concertele pe care le-am dat pe Terminus, înainte de a capitula, şi pe Haven, înainte să cadă şi ea, au contribuit la proliferarea unui defetism general. L-aş fi putut face pe prinţul-moştenitor să se simtă foarte rău, dar nu l-aş fi ucis fără Vizi-Sonor. Înţelegeţi? Cea mai importantă descoperire era însă Ebling Mis. Sau, mai degrabă, ar fi putut să fie... spuse Magnifico îndurerat, apoi reluă grăbit: Există o anumită faţetă a controlului emoţional despre care nu ştiţi nimic. Intuiţia, sau acuitatea percepţiei, sau înţelegerea fără cuvinte, sau cum vreţi s-o numiţi, poate fi tratată drept o emoţie. Cel puţin aşa o consider eu.
Fără a aştepta un răspuns, continuă:
― Mintea umană lucrează cu un randament scăzut. De obicei se vehiculează cifra de douăzeci la sută. Cînd şi cînd, pentru o frîntură de secundă, apare cîte o licărire de mare forţă care se numeşte intuiţie. Am descoperit demult că pot induce o utilizare continuă a creierului cu un randament superior. Este un proces ucigător pentru persoana afectată, însă e util. Anihilatorul de Cîmp Atomic pe care l-am folosit în războiul contra Fundaţiei a fost rezultatul inducerii unei asemenea stări la un Tehnician de pe Kalgan. Din nou am lucrat prin intermediul celorlalţi. Ebling Mis era ţinta mea. Posibilităţile lui erau considerabile şi aveam nevoie de el. Chiar înainte de a se declanşa războiul împotriva Fundaţiei, trimisesem deja delegaţi pentru a negocia cu Imperiul. De atunci am început căutarea celei de-a Doua Fundaţii. Evident că n-am găsit-o. Dar era clar că trebuia s-o găsesc, iar Ebling Mis era răspunsul. Cu mintea lui, la maximum de randament, ar fi putut reface munca lui Hari Seldon. Parţial a reuşit. L-am împins pînă la ultima limită. Procesul era nemilos, însă trebuia terminat. Ar fi murit în final, dar ar fi trăit... (Redeveni îndurerat.) Ar fi trăit îndeajuns de mult. Noi trei, împreună, ne-am fi putut continua drumul pînă la cea de-a Doua Fundaţie. Ar fi fost ultima bătălie... dacă n-aş fi greşit.
― De ce o lungeşti atît? întrebă Toran, care nu se mai putea stăpîni. Care a fost greşeala pe care ai făcut-o? Şi... şi termină odată cu discursul ăsta.
― Ei, bine, greşeala a fost soţia ta. Ea era o persoană neobişnuită. Nu mai întîlnisem una ca ea pînă atunci. Eu... eu... (Vocea lui Magaifico se frînse brusc, îşi reveni cu greu.) Continuă sumbru: Ea m-a plăcut fără a fi nevoie să mă joc cu emoţiile ei. Nu-i provocam repulsie şi nici nu-şi bătea joc de mine. Ei îi era doar milă. Ţinea la mine! Nu înţelegeţi? Nu pricepeţi ce însemna acest lucru pentru mine? Nimeni, pînă atunci... Ei bine, am preţuit asta. M-au trădat propriile mele emoţii, deşi eu le stăpîneam pe ale tuturor celorlalţi. Ei nu i-am controlat deloc emoţiile, nu am intervenit. Ţineam prea mult la acel sentiment normal. A fost greşeala mea, prima mea greşeală. Tu, Toran, erai sub control. Nu m-ai bănuit niciodată; niciodată n-ai pus la îndoială ce spuneam; niciodată n-ai văzut ceva deosebit sau ciudat la mine. De exemplu, atunci cînd ne-a oprit nava "filiană". Apropo, cunoşteau poziţia noastră în spaţiu pentru că eram în legătură cu ei, aşa cum am rămas tot timpul în legătură cu generalii mei. Cînd ne-au oprit, am fost dus la bordul acelei nave pentru a mă ocupa de Han Pritcher, care era prizonier. Cînd am plecat, el era colonel, un om al Catîrului, şi comanda nava. Întreaga operaţiune a fost prea în văzul lumii chiar şi pentru tine, Toran. Cu toate acestea, ai acceptat explicaţia mea, care era plină de inadvertenţe, înţelegi ce vreau să spun?
Toran făcu o strîmbătură şi-l provocă:
― Cum ai păstrat legătura cu generalii tăi?
― N-a fost o problemă. Transmiţătoarele în ultraunde sînt uşor de mînuit şi, pe deasupra, portabile. Nici nu puteam fi detectat în adevăratul înţeles al cuvîntului. Oricine m-ar fi surprins asupra faptului ar fi plecat după ce-i lăsam un gol în memorie. S-a întîmplat de cîteva ori. Pe Neotrantor, emoţiile mele prosteşti m-au trădat din nou. Bayta nu era sub controlul meu, dar, chiar şi aşa, nu ar fi putut să mă suspecteze vreodată dacă mi-aş fi păstrat sîngele rece cu prinţul-moştenitor. Intenţiile lui faţă de Bayta... m-au scos din minţi. L-am ucis. A fost un gest necugetat. O luptă nevăzută ar fi dat acelaşi rezultat. Şi totuşi, bănuielile tale n-ar fi devenit certitudini dacă l-aş fi oprit pe Pritcher din vorbăria lui sau i-aş fi acordat mai puţină atenţie lui Mis şi mai multă ţie... Ridică din umeri.
― Acesta e finalul? întrebă Bayta.
― Acesta e finalul.
― Şi acum?
― Eu îmi voi continua programul. Voi găsi un altul la fel de dotat şi de pregătit ca şi Ebling, deşi mă îndoiesc că în vremurile astea decăzute voi reuşi. Va trebui să caut altfel cea de-a Doua Fundaţie. Într-un fel, voi m-aţi înfrînt.
Bayta se ridică în picioare, triumfătoare:
― Într-un fel? Doar într-un fel? Noi te-am înfrînt pe de-a-ntregul! Toate victoriile tale în afara Fundaţiei nu valorează nimic, întrucît Galaxia este un gol supus barbariei. Fundaţia însăşi reprezintă o victorie neînsemnată fiindcă nu era menită a împiedica felul de criză creată de unul ca tine. Trebuie să învingi cea de-a Doua Fundaţie ― A Doua Fundaţie ―, dar aceasta te va înfrînge. Singura ta şansă este s-o descoperi şi s-o loveşti cît este nepregătită. Acum n-o vei putea face. Cu fiecare clipă care trece, ei vor fi tot mai pregătiţi ca să te înfrunte. În acest moment, poate chiar în această clipă, maşinăria a pornit. Vei afla doar cînd te va izbi, iar puterea ta vremelnică se va nărui şi vei fi încă unul dintre cuceritorii ţanţoşi care vor fi strălucit o clipă, pentru ca apoi să dispară din istorie. (Respira precipitat, gîfîind, în pornirea ei vehementă.) Iar noi te-am înfrînt, eu şi Toran. Sînt gata să mor.
Dar ochii trişti şi căprui ai Catîrului erau ochii trişti, căprui şi iubitori ai lui Magnifico:
― Nu te voi ucide nici pe tine, nici pe soţul tău. Vă va fi imposibil să-mi mai faceţi vreun rău, iar moartea voastră nu-l va învia pe Ebling Mis. Greşelile îmi aparţin şi răspund pentru ele. Tu şi soţul tău puteţi pleca! Mergeţi în pace, de dragul a ceea ce numesc eu prietenie. Apoi adăugă cu puţină mîndrie: Dar, între timp, încă mai sînt Catîrul, cel mai puternic om din Galaxie. Şi totuşi voi înfrînge cea de-a Doua Fundaţie.
Bayta îşi slobozi ultima săgeată cu o certitudine calmă şi hotărîtă:
― Ba nu! Încă mai am încredere în înţelepciunea lui Seldon. Vei fi primul şi ultimul stăpînitor al dinastiei tale.
Magnifico avu o tresărire:
― Al dinastiei mele? Da, m-am gîndit adesea la asta: Aş putea întemeia o dinastie. Ar trebui să am o consoartă potrivită...
Bayta surprinse licărirea semnificativă din ochii lui şi îngheţă de groază.
Magnifico dădu din cap:
― Îţi simt repulsia, dar e o copilărie. Dacă lucrurile ar sta astfel, mi-ar fi foarte uşor să te fac fericită, să pluteşti într-o beatitudine artificială, cu nimic deosebită de emoţia adevărată. Numai că lucrurile nu stau astfel. Mă numesc Catîrul... dar, evident, nu datorită puterii mele...
Se îndepărtă fără a mai privi în urmă.
------------------------------------
Table of Contents
Title page
PARTEA A DOUA
