"Unleash your creativity and unlock your potential with MsgBrains.Com - the innovative platform for nurturing your intellect." » Romanian Books » „Touareg” de Alberto Vázquez-Figueroa

Add to favorite „Touareg” de Alberto Vázquez-Figueroa

1

Select the language in which you want the text you are reading to be translated, then select the words you don't know with the cursor to get the translation above the selected word!

Go to page:
Text Size:

dându-şi seama dintr-o dată că

acest orar se schimbase şi că

nu-1 făcuse să

sară din pat la şase fix, ca să aibă o jumătate de oră pentru toaletă înainte de micul dejun, îi produse o inexplicabilă nelinişte sufletească.

Şi tăcerea.

Tăcerea apăsătoare din curte, tulburată mereu la acea oră de

pălăvrăgeala soldaţilor înainte de a se face foarte cald, îl obligă

să sară

din

patul de campanie, să-şi pună pantalonii şi să se apropie de fereastră.

Nu zări pe nimeni. Nici lângă fântână, nici pe crenelurile din colţul de

vest, care era singura parte a zidului vizibilă din acel loc.

• Hei! strigă, uşor tulburat. Ce se întâmplă ? Unde sunteţi toţi?

Nu primi nici un răspuns. Insistă, dar cu acelaşi rezultat, şi se sperie cu adevărat.

„M-au părăsit, se gândi imediat. Au plecat şi m-au lăsat închis aici, să mor de foame şi de sete..."

Se repezi la uşă

şi se miră

că era întredeschisă. Ieşi în curte, îl orbi un

soare ucigaş reflectat de zidurile albe, văruite de mii de ori de nişte soldaţi care n-aveau nici o altă obligaţie, de-a lungul zilelor şi anilor, decât să cureţe mereu pereţii imaculaţi.

Dar nu se vedea nici unul. Şi nici unul nu făcea de gardă în gheretele din colţuri sau de lângă poarta prin care se putea întrevedea deşertul fără sfârşit.

• Hei! mai strigă o dată. Ce se întâmplă ? Ce se întâmplă?

Tăcerea. Blestemata tăcere, nici măcar o suflare de aer care să aducă un

îndepărtat zgomot de viaţă

sau să

tulbure nemişcarea unui loc ce părea

împietrit, strivit şi distrus de soarele care începea să încălzească cu putere.

Coborî din două salturi cele patru trepte şi se îndreptă spre puţ, strigând în direcţia birourilor, a sălii de mese şi a dormitoarelor soldaţilor.

• Căpitane! Căpitane! Ce glumă e asta? Unde v-aţi ascuns?

O umbră

întunecată

răsări din întunericul bucătăriei. Era un

târgui înalt,

foarte slab, cu un litham de culoare închisă care-i acoperea faţa, o puşcă într-o mână şi o spadă lungă în cealaltă.

Se opri în tindă.

• Sunt morţi, spuse. II privi cu neîncredere.

• Morţi ? repetă prosteşte. Toţi ?

• Toţi.

• Cine i-a omorât ?

• Eu.

Se apropie, fără să dea crezare celor auzite.

Are sens