plăteşti
• Nu e cazul. Eu m-am născut imohag. Ei s-au născut akli.
• Şi cine a hotărât că un imohag este superior unui akli?
• Allah. Dacă n-ar fi aşa, nu i-ar fi făcut laşi, hoţi şi servili. Iar pe noi nu ne-ar fi făcut curajoşi, cinstiţi şi mândri.
• Fir-ar să fie! exclamă. Ai fi putut fi cel mai fanatic dintre fascişti...
• Ce e un fascist ?
• Cel care afirmă că rasa lui e superioară tuturor celorlalte.
• în cazul ăsta, sunt fascist.
• Eşti, într-adevăr, admise convins. Deşi sunt sigur că, dacă înseamnă cu adevărat, ai renunţa.
• De ce?
ai şti ce
• Asta nu e ceva ce se poate explica bălăbănindu-te pe o cămilă pare beată... Ar fi mai bine s-o lăsăm pentru altă ocazie.
care Dar această
altă
ocazie nu se ivise şi Abdul era convins că, pe zi ce
trecea, scădeau posibilităţile de a se mai ivi, căci oboseala, căldura, setea îi
sleiau şi simplul fapt de a pronunţa un cuvânt începea să supraomenesc.
necesite un efort
Când, în sfârşit, se trezi de tot, Gacel strânsese deja totul şi fixa din nou încărcătura pe spatele celor trei animale. Cu o mişcare a capului, arătă spre al patrulea:
• Trebuie s-o omoram la noapte.
• O să atragă vulturii şi vulturii or să atragă avioanele. Or să ne dea de
urmă.
— Vulturii nu se aventurează
în „pământul pustiu" - luă
un mic ibric de
cositor, pe care îl umplu cu apă şi i-1 dădu. Aerul e prea fierbinte. Bău cu poftă şi întinse din nou vasul, dar targui-ul închisese deja gerba.
• Nu mai e.
• Asta a fost tot? se miră Abdul. Nici nu mi-am umezit gâtlejul. Gacel arătă din nou spre cămilă.
• în noaptea asta o să-i bei sângele. Şi o să-i mănânci carnea. Mâine începe ramazanul.
• Ramazanul ? repetă
uimit. Crezi că
suntem în situaţia de a respecta
legile postului în condiţiile acestea? Ar fi jurat că targui-ul zâmbeşte.
• Cine ar putea-o face mai bine decât noi în acest moment? vru să ştie.
Şi ce soartă mai bună ar exista pentru suferinţele noastre?
Animalele se ridicaseră în picioare, şi Gacel îi dădu mâna ca să-1 ajute să se scoale.
